Politica antiromană a lui Sapor I, care avea ca scop economic monopolul absolut al drumului comercial dintre Mediterana - Egeea şi Asia, precum şi stăpanirea mănoaselor ţinuturi din partea centrală şi vestică a Orientului Mijlociu,s-a desfăşurat cu succese continui şi strălucite. Dealtfel, „lectura" uriaşelor reliefuri de la Bishapur (= „frumosul oraş al lui Shapur"', reşedinţa întemeiată de suveranul sasanid) redă singură măreţia „regelui regilor din Iran şi din Iranul exterior", cum se intitula Sapor I după ce smulse de la împăratul roman Filip Arabul Mesopotamia şi Armenia. Aceste reliefuri îl prezintă pe Sapor I, călare, trecand peste cadavrul împăratului roman Gordian şi avand în faţă, în genunchi, pe Filip Arabul, în timp ce pe împăratul Valérianus îl ţine de încheietura stangii, semnul luării în supunere.

Uriaşul „afiş" rupestru relatează victoria lui Sapor I, langă Misike (Zaita), pe Eufrat asupra legiunilor lui Gordian al IlI-lea, unde căzu însuşi împăratul Romei (244 e.n.). Filip Arabul trebui să promită tribut Sasanidului cedandu-i Armenia şi Mesopotamia, pentru a putea să-şi supravegheze în linişte afacerile care l-au dus la asigurarea conducerii Romei. Revenit în contra Persiei, Filip Arabul pătrunde în Armenia, dar Sapor I spulberă, la Barbalissos, o armată romană de 60 000 de oameni. în iunie 260, Sapor I a obţinut cea mai răsunătoare dintre victoriile sale în războiul cu Roma; la Carrhae şi Edessa, în Mesopotamia, perşii lui Sapor I înfrang oastea de 70 000 de oameni a lui Valerianus, acesta cade prizonier şi moare captiv. în marşul său asupra Siriei şi Cappadociei, Sapor I se izbi însă de talentul militar al lui Ódenat, suveranul Palmirei, aliat al Romei, care, între 262 - 266 recucereşte Siria şi parte din Mesopotamia. Practic, Palmira, situată în oaza Tadmor, în stepele Siriei, de unde controla drumurile caravanelor dintre Golful Persic şi Mediterana, avea statut de colonie romană; dinastia locală a Septimilor, din care făcea parte şi Odenat, a întărit statul, regele Palmirei guvernand, la un moment dat, în numele Romei, cu titlul de împărat, Asia romană. în timpul domniei lui Sapor I, au loc, în Persia, vaste lucrări de construcţii, promovate şi în urma instalării în imperiu a numeroşi prizonieri din armatele romane (între ei - mulţi greci), care au aplicat tehnica romană de construcţie.

Lui Sapor I Persia îi datorează unul dintre cele mai cunoscute monumente arhitectonice - Take Kesrach -, palatul regal de langă Gtesiphon. De asemenea, în ciuda politicii sasanide de reantoarcere la tradiţiile iraniene ale strămoşilor, elenizarea Persiei continuă datorită şi prezenţei prizonierilor de origine greacă. După moartea lui Sapor I (272 e.n.), Persia Sasanizilor, chiar fără suverani capabili5 pană la Sapor al Il-lea , îşi menţinu, în general, marea influenţă în Orientul Mijlociu, constituind pentru Roma un obstacol de netrecut. Hormizid I (272-273), Bahram I (273-27G), Bahram al Il-lea (276-293), Bahram al III-lea (293) pierd în favoarea Romei Mosopotamia nordică şi parte din Armenia. Narsah (293-302) acceptă, în 298, stabilirea graniţei romane pe Tigru, în urma victoriilor obţinute de legiunile de geto-daci ale împăratului roman Galerius. Aceşti suverani sasanizi mărunţi au adoplat o poziţie cu mult mai fermă decît înaintaşii în problemele religioase, recurgînd la o intoleranţă severă (In 277 a fost executat Manni), iar creştinii au suferit persecuţii stnge-roase, fiind suspectaţi de simpatie pentru Roma, care, în epocă, trecea la creştinism.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 10 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---