Imbătranirea mecanică este un tip de comportare prin care rezistenta metalului creşte, iar deformabilitatea scade, printr-o încălzire la o temperatură relativ joasă, după o deformare la rece.
Din cercetări experimentale a rezultat că unele oţeluri sau aliaje neferoase ecruisate înainte sau după îmbătranire îşi modifică proprietăţile mecanice în timp şi dau naştere unei durificări structurale, suferind deci un fenomen de îmbătranire după deformare.

Azotul joacă un rol mai important decat carbonul în fenomenul de îmbătranire mecanică a fierului, deoarece are o solubilitate şi un coeficient de difuzie mai mare şi produce o precipitare mai puţin completă în timpul răcirii lente .
Din punct de vedere practic este important să se elimine îmbătranirea mecanică a oţelului prelucrat prin ambutisare adîncă. Operaţia de ambutisare este, prin definiţie, transformarea unui eboş de metal - o foaie plană denumită placă - într-un produs de suprafaţă, în general, nedesfăşurabilă, cu ajutorul unui dispozitiv format dintr-un poanson şi o matriţă. Produsele obţinute prin ambutisare sunt utilizate în cele mai variate ramuri : chimie, industria alimentară etc. Este de dorit deci să se evite, pe cat posibil, modificările proprietăţilor şi ale dimensiunilor, care apar în timpul fenomenului de îmbătranire.

Pentru a limita îmbătranirea este de obicei de dorit să se reducă cantitatea de carbon şi de azot în soluţie, adăugind elemente care vor scoate o parte din atomii interstiţiali din soluţie, sub forma unor carburi şi nitruri stabile. în acest scop se recurge la adaosuri de aluminiu, vanadiu, titan, niobiu şi bor. Cu toate că se poate realiza şi o oarecare limitare a îmbătranirii mecanice, în practică nu există nici un oţel cu conţinut mic de carbon, care să fie complet insensibil la îmbătranire.

---

Tag-uri: metal, aliaj, fier, otel

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 09 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---