SEMNIFICAÅ¢IA TITLULUI:

• poezia „Flori de mucigai" deschide volumul cu acelaşi titlu, apărut în 1931;
• este o ars poetica definitorie pe tema esteticii urâtului, promovată de Tudor Arghezi prin creaţii de incontestabilă valoare artistică;
• aşa cum „Florile răului" definesc creaţia lui Charles Baudelaire, flori de mucigai este, în poezia lui Tudor Arghezi, metafora care exprimă estetica urâtului, punctul ultim al descompunerii umane şi a materiei, de la care poate începe o nouă purificare;
• Arghezi proclamă estetica urâtului drept una dintre cele mai şocante surse ale creaţiei de frumos din literatura română, introducând în domeniul marii arte cuvinte din toate sferele vocabularului, multe fiind evitate până la el, considerate inexpresive sau vulgare: „Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi." („Testament");
• cuvintele originare trebuie curăţate de zgura, de „mucegaiul" trecerii timpului, aşa cum sugerează Nichita Stănescu, în poezia „Necuvinte", prin folosirea unui straniu „laser lingvistic".

STRUCTURA POEZIEI:

• textul poetic este structurat în două părţi inegale (o primă strofă de 16 versuri şi un catren); ultima strofă, alcătuită din patru versuri, separate de restul textului, semnifică izolarea şi părăsirea totală a fiinţei umane de către divinitate;
• măsura versurilor este inegală, de 6-17 silabe, versul este poliritmic (îmbinare de iamb şi peon), rima e împerecheată.

LIMBAJUL ARTISTIC:

• oximoronul definitoriu din titlu: „flori de mucigai";
• metafore: „sete de apă", „foame de scrum", „unghia îngerească";
• epitete: „stihuri fără an", stihuri de groapă";
• comparaţie: „mâna ca o ghiară";
• simboluri: taurul, leul, vulturul;
• enumeraţii: „Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul"; „împrejurul/ Lui Luca, lui Marcu şi lui loan"; „Sunt stihuri fără an,/ Stihuri de groapă,/ De sete de apă/ Şi de foame de scrum,/Stihurile de acum".

Eseu

Ciclul de poezii „Flori de mucigai" (1931) este o consecinţă a scurtei perioade de detenţie suferite de poet în perioada 1918-1919. Poezia definitorie pentru acest volum este chiar prima, cu titlu omonim, „Flori de mucigai", o artă poetică pe tema esteticii urâtului, promovată de Tudor Arghezi prin creaţii de incontestabilă valoare artistică. Lumea carcerală a celor patru pereţi este transformată de poet într-o acerbă luptă cu sine în procesul creaţiei artistice. Sentimentul predominant este al singurătăţii, iar tonul nu e de revelaţie, ci de adâncire într-un univers al căutării şi al tenebrelor, pentru că, după cum singur afirmă poetul, întregul zbucium existenţial s-a consumat „Pe întuneric, în singurătate,/ Cu puterile neajutate/ Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul/ Care au lucrat împrejurul/Lui Luca, lui Marcu şi lui loan".
Stihurile din „Flori de mucigai", rod al unei suferinţe creatoare profunde, par scrise în întunericul absolut al închisorii şi al sinelui, spaţiu recluzionar unde omenescul supravieţuieşte cu dificultăţi enorme. Singurătatea se defineşte ca o stare de izolare totală de Dumnezeu, specifică spaţiilor infernale, iar poezia devine singurul mijloc de salvare, prin purificare estetică. Totuşi, frumuseţea e devorată de lumea grotescă a haosului: în „Ion Ion", trupul flăcăului mort, „frumos", este întins impudic, „gol pe piatră", sugerând înstrăinarea de lume, de concret, de material.

Frumuseţea nu rezistă în spaţiul infernal, menirea lui fiind tocmai aceea de a permite experienţele cele mai oribile, cele mai groteşti, deformările cele mai mari cu putinţă. „Cântecul mut" exprimat printr-un oximoron semnifică lumea ce nu mai poate vorbi, care încearcă să ajungă la cer („La patul vecinului meu/ A venit aznoapte Dumnezeu./ Cu toiag, cu îngeri şi sfinţi."), fără sorţi de izbândă însă, pentru că, în spaţiul infernal, transcendentul nu poate fi atins. Singura posibilitate este aceea de privi cerul înstelat, printre gratii, alt simbol al îngrădirii spaţiului: „Zăbrelele s-au îndopat cu faguri de cer/ Şi atârnau candele de stele/ Printre ele./ Ferestrele închise/ S-au acoperit cu ripide şi antimise,/ Şi odaia cu mucegai/ A mirosit toată noaptea a rai." („Cântec mut"), semn că, după ce sublimarea corpului fizic a avut loc, atingerea inefabilului transformă spaţiul într-un loc sacru, hierofania determinând schimbarea proprietăţilor „lumii înguste", subterane, fără ieşire.
Lumea tenebrelor, a infernului, relevă, în note de clarobscur, chinurile osân-diţilor în spaţiul întunecat al recluziunii forţate, improprii creaţiei artistice, rămasă, pentru poet, singura salvare. „Unghia îngerească" este metafora harului divin, supusă şi ea degradării, căci „s-a tocit" şi „nu a mai crescut", şi-a pierdut puterea de creaţie, poetul coborând treptat dinspre angelic către demonic, către multiplele expresii ale acestuia. Timpul pare să-şi piardă, la rându-i, dimensiunea cunoscută, pentru că stihurile sunt „fără an", într-o relativizare temporală derutantă. Singurul sentiment dominant în acest spaţiu este cel al morţii: stihurile sunt „de groapă", sugerând apropierea de lumea cealaltă, omul fiind supus unor privaţiuni extreme, exprimate prin metafore cutremurătoare, „sete de apă" şi „foame de scrum". Imaginea expresionistă a lumii decăzute, formată dintr-o mulţime de „anges dechus", accentuează imposibilitatea de înălţare în sferele celeste. Titlul poeziei este semnificativ: dacă florile pot simboliza puritatea, organicul neatins de adierea morţii, mucegaiul este expresia propriei decăderi, a scufundării în abisul sordid al existenţei. Antiteza din care se construieşte titlul e similară celei din „Florile răului" ale lui Charles Baudelaire. Evangheliştii, în număr simbolic, trei (de sugestie divină), nu îl pot salva pe cel condamnat, claustrat într-un univers concentraţionar, unde nimic nu se întrupează, degradarea totală şi extincţia fiind fenomene frecvente. Stihurile „de groapă,/ De sete de apă/ Şi de foame de scrum" se instituie într-un recviem al morţii, în opoziţie cu lumina înmagazinată în flori. Urâtul se află în opoziţie cu divinul, e o modalitate de anihilare a condiţiei originare, În poezia lui Arghezi, estetica acestui concept suferă o metamorfoză uimitoare, invazia urâtului însemnând o nouă şansă de renaştere a lumii. Urâtul există, aşadar, ca modalitate de germinare a esteticului, ca formă apriorică de manifestare a frumosului.

Atmosfera sufocantă a spaţiului de recluziune presupune o desprindere a fiinţei de orice manifestare umană: spaţiul închis îl depersonalizează pe deţinut, îl coboară la o condiţie inferioară. Carnalul, grotescul predomină în lumea plină de mocirlă, cătuşe, lanţuri, zăbrele, păduchi, şobolani, mucegai, întuneric. Chiar mucegaiul este un conglomerat de fiinţe minuscule, bacterii ce lucrează entropic pentru destrămarea întregului, pentru anihilarea ordinii prin dezordine, şi pentru transformarea omogenului în „scrum", în „sete de apă". „Ploaia" revine, precum la poeţii simbolişti, nu ca mijloc de purificare, ci de potenţare a descompunerii, a disoluţiei eului. Lumea temniţelor reprezintă, în poezia lui Tudor Arghezi, treapta cea mai de jos a universului său poetic, sfera infernală a existenţei, unde forţele divine sunt absente sau nu îşi manifestă decât cu mare greutate prezenţa. De aceea, puterile eului liric în actul creaţiei sunt „neajutate", lipsite de potenţialul divin, fiindcă nici „vulturul", nici „leul", nici „taurul", animale sacre, nu pot pătrunde până acolo. Evocarea absenţei apostolilor creatori de evanghelii, de norme morale, adevăraţi întemeietori de tradiţii, de datini, Marcu, Luca şi Ioan, are semnificaţia părăsirii omului, a izgonirii şi prăbuşirii lui din sferele înalte, ale îndumnezeirii, până în bolgiile Infernului. Nu e de mirare că aici, pe tărâmul experimentării suferinţei carnale, în locul unde degradarea corpului îndumnezeit este supremă, raza divină nu poate pătrunde.

Faptul că, în „Flori de mucigai", poetul scrie stihurile „cu mâna stângă" e simbolic, sugerând schimbarea valorilor unei lumi concepute a fi divină, dar, din nefericire, nu este decât o copie nereuşită, grotescă, a celei celeste.

---

Tag-uri: literatura

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 16 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---