Statistics:
Visits: 1,898 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Poezia Flori de mucigai scrisa de Tudor Arghezi - referat
Q: | Intreaba despre Poezia Flori de mucigai scrisa de Tudor Arghezi - referat |
Imaginarul nocturn al volumului Flori de mucigai (1931) se deschide cu un poem programatic, ars poetica, ce marcheaza o modificare in estetica lui Tudor Arghezi. Ca intreaga poezie moderna, de la Baudelaire la suprarealism, lirica argheziana se asaza acum sub semnul categoriilor negative precum: uratul, banalul, bizarul, oribilul, bufonescul etc. O poetica a antipoeticului ne intampina inca din primele versuri ce prefateaza volumul: “Le-am scris cu unghia pe tencuiala, / Pe un parete de firida goala”. Acestea trimit la scrijelirile intemnitatului intr-un spatiu ermetic, care poate fi chilia monahala, celula inchisorii sau caverna. Arta manierista e inlocuita cu o arta insolita, purtand pecetea Raului (“Le-am scris cu unghia pe tencuiala”) sau cu arta naiva a omului preistoric. (“
Inchiderea inseamna condamnare la intuneric si singuratate. Firida obtureaza orice sursa exterioara de lumina, orice deschidere spre lumea de afara.
Pe buna dreptate, Nicolae Balota afirma ca “tema cuprinzatoare a temelor poeziei din acest ciclu este viata in ruptura'''. Omul este parasit de semeni si de Dumnezeu, abandonat propriei demonii. Harul divin i-a fost retras definitiv, inspiratia de asemenea. Stihurile sunt scrise “Cu puterile neajutate / Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul / Care au lucrat imprejurul / Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan”. Simbolurile inspiratiei evanghelistilor nu stra-juiesc lirica Florilor de mucigai. Din cei patru scriitori biblici lipseste, in mod semnificativ, Matei si simbolul sau transcendental - ingerul. Constient de originalitatea gestului sau insurgent (“firida goala”), Arghezi respinge aici o literatura ca rod al inspiratiei ivite dintr-o transcendenta absoluta, pe care scriitorul nu trebuie decat s-o accepte. Poetul refuza sa mai fie mijlocitorul harului, instrumentul actiunii divine. Dimpotriva, arta lui sta sub consemnul unei sacralitati negative. Ea se vrea a fi o emblema a nedesavarsirii, a imperfectiunii umane.
Noua poezie se profileaza intr-un gol temporal: “Sunt stihuri fara an”. Starea de detentiune presupune atingerea gradului zero al existentei umane, adica a punctului imprejurul caruia salasluieste Raul: “Stihuri de groapa”. Aceasta echivaleaza insa cu o moarte, pe care poezia e chemata sa o exprime. Stihurile “de groapa” capata astfel forma unui bocet arhaic, in care se impreuneaza aspiratia spre puritate (“De sete de apa”) cu dorinta de extinctie (“Si de foame de scrum”). Gravand aceste versuri pe peretele firidei, condeiul poetului se abate, pana la ruptura, de la scriitura “inspirata” a Cuvintelor potrivite: “Cand mi s-a tocit unghia ingereasca / Am lasat-o sa creasca / Si nu a mai crescut -/ Sau nu o mai am cunoscut”.
Obosind sa tot alerge dupa absolut, poetul se retrage in caverna, la realitatea conditiei de muritor. Odata cu volumul Flori de mucigai, imaginatia argheziana coboara intr-un regim nocturn al imaginii, unde omul, desi nu mai are acces la transcendent, totusi mai nazuieste la puritatea esentelor: “Era intuneric. Ploaia batea departe, afara”. In acest spatiu finit, poetul il intalneste pe Satana, semn ca miscarea lui a avut directia infernului: “Si ma durea mana ca o ghiara / Neputincioasa sa se stranga. / Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga”. Aceasta este limita maxima a frondei argheziene. A scrie “cu unghiile de la mana stanga” inseamna a scrie in contra, a instiga raul primar, animal, cu scopul de a obtine o noua frumusete, ce poate coincide cu uratul. Poetul va avea de acum inainte un dublu rost: reimprospatarea limbajului poetic, prin infuzia de cuvinte vulgare sau argotice carora sa li se descopere expresivitatea (“Din bube, mucegaiuri si noroi /Iscat-am frumuseti si preturi noi” - Testament); valorificarea aspectelor nefaste ale existentei, adica inversarea continutului afectiv al imaginilor (negative), astfel incat, chiar in mijlocul noptii, spiritul sa desluseasca lumina imanenta a realitatii: “Samanta lui Dumnezeu, lumina, incolteste in luceferi ca si jos de tot, in glodul ranced al ulitelor strabatute de vite. Operatia de-a scoate perle pe acolo pe unde vulgul nu vede decat muscarie, este dumnezeiasca. Totul e sacru in mainile artistului si acesta stie sa-si dozeze materia” (T. Arghezi” fiagi-Tudose” de Barbu Delavrancea).
Pe un parete de firida goala”). In ambele cazuri, versurile din Flori de mucigai, scrise, pe un parete de firida goala”, re-prezinta expresia claustrarii, a solitudinii si a vidului existential. La adapostul beznei din penitenciar (“Pe intuneric, in singuratate”) prolifereaza, damnate, numai, florile de mucigai”, “ca niste flori ale raului”.
Inchiderea inseamna condamnare la intuneric si singuratate. Firida obtureaza orice sursa exterioara de lumina, orice deschidere spre lumea de afara.
Pe buna dreptate, Nicolae Balota afirma ca “tema cuprinzatoare a temelor poeziei din acest ciclu este viata in ruptura'''. Omul este parasit de semeni si de Dumnezeu, abandonat propriei demonii. Harul divin i-a fost retras definitiv, inspiratia de asemenea. Stihurile sunt scrise “Cu puterile neajutate / Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul / Care au lucrat imprejurul / Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan”. Simbolurile inspiratiei evanghelistilor nu stra-juiesc lirica Florilor de mucigai. Din cei patru scriitori biblici lipseste, in mod semnificativ, Matei si simbolul sau transcendental - ingerul. Constient de originalitatea gestului sau insurgent (“firida goala”), Arghezi respinge aici o literatura ca rod al inspiratiei ivite dintr-o transcendenta absoluta, pe care scriitorul nu trebuie decat s-o accepte. Poetul refuza sa mai fie mijlocitorul harului, instrumentul actiunii divine. Dimpotriva, arta lui sta sub consemnul unei sacralitati negative. Ea se vrea a fi o emblema a nedesavarsirii, a imperfectiunii umane.
Noua poezie se profileaza intr-un gol temporal: “Sunt stihuri fara an”. Starea de detentiune presupune atingerea gradului zero al existentei umane, adica a punctului imprejurul caruia salasluieste Raul: “Stihuri de groapa”. Aceasta echivaleaza insa cu o moarte, pe care poezia e chemata sa o exprime. Stihurile “de groapa” capata astfel forma unui bocet arhaic, in care se impreuneaza aspiratia spre puritate (“De sete de apa”) cu dorinta de extinctie (“Si de foame de scrum”). Gravand aceste versuri pe peretele firidei, condeiul poetului se abate, pana la ruptura, de la scriitura “inspirata” a Cuvintelor potrivite: “Cand mi s-a tocit unghia ingereasca / Am lasat-o sa creasca / Si nu a mai crescut -/ Sau nu o mai am cunoscut”.
Obosind sa tot alerge dupa absolut, poetul se retrage in caverna, la realitatea conditiei de muritor. Odata cu volumul Flori de mucigai, imaginatia argheziana coboara intr-un regim nocturn al imaginii, unde omul, desi nu mai are acces la transcendent, totusi mai nazuieste la puritatea esentelor: “Era intuneric. Ploaia batea departe, afara”. In acest spatiu finit, poetul il intalneste pe Satana, semn ca miscarea lui a avut directia infernului: “Si ma durea mana ca o ghiara / Neputincioasa sa se stranga. / Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga”. Aceasta este limita maxima a frondei argheziene. A scrie “cu unghiile de la mana stanga” inseamna a scrie in contra, a instiga raul primar, animal, cu scopul de a obtine o noua frumusete, ce poate coincide cu uratul. Poetul va avea de acum inainte un dublu rost: reimprospatarea limbajului poetic, prin infuzia de cuvinte vulgare sau argotice carora sa li se descopere expresivitatea (“Din bube, mucegaiuri si noroi /Iscat-am frumuseti si preturi noi” - Testament); valorificarea aspectelor nefaste ale existentei, adica inversarea continutului afectiv al imaginilor (negative), astfel incat, chiar in mijlocul noptii, spiritul sa desluseasca lumina imanenta a realitatii: “Samanta lui Dumnezeu, lumina, incolteste in luceferi ca si jos de tot, in glodul ranced al ulitelor strabatute de vite. Operatia de-a scoate perle pe acolo pe unde vulgul nu vede decat muscarie, este dumnezeiasca. Totul e sacru in mainile artistului si acesta stie sa-si dozeze materia” (T. Arghezi” fiagi-Tudose” de Barbu Delavrancea).
Tag-uri: comentariu, poezie, tudor arghezi, flori de mucigai |
- Povestirea pe scurt la Moara cu noroc de Ioan Slavici (222208 visits)
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu (174661 visits)
- Povestirea pe scurt la Maitreyi de Mircea Eliade (129021 visits)
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu (103718 visits)
- Ciocoii noi si vechi de Nicolae Filimon - Rezumat pe capitole (101706 visits)
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu (86513 visits)
- Povestirea pe scurt la Harap-Alb (60165 visits)
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda (46496 visits)
- O noapte furtunoasa de I.L.Caragiale - Comedie in doua acte (40323 visits)
- Povestirea pe scurt la Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon (38455 visits)
- Dl Goe - momentele subiectului (34911 visits)
- Comentariul poeziei In limba ta scrisa de Grigore Vieru- a treia parte (29311 visits)
- Interpretarea cuvintelor Batranei din fraza introductiva a nuvelei Moara cu noroc de Ioan Slavici (28108 visits)
- Caracterizarea personajului Marga din opera Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu (25938 visits)
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat (25438 visits)
- Popa Tanda- povestirea pe momente
- Personajele din Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - prima parte
- Poezia Niciodata toamna, scrisa de Tudor Arghezi - comentariu
- Poezia Focuri de primavara scrisa de Lucian Blaga - comentariu
- Subiectul operei literare Maitreyi de Mircea Eliade
- Referat despre testamentul ciobanului din balada pastorala Miorita
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - a doua parte
- Eseu Originea si Dezvoltarea Limbii Romane
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu
- Popa Tanda- povestirea pe momente
- Personajele din Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - prima parte
- Poezia Niciodata toamna, scrisa de Tudor Arghezi - comentariu
- Poezia Focuri de primavara scrisa de Lucian Blaga - comentariu
- Subiectul operei literare Maitreyi de Mircea Eliade
- Referat despre testamentul ciobanului din balada pastorala Miorita
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - a doua parte
- Eseu Originea si Dezvoltarea Limbii Romane
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu
- Caracterizarea lui Nica din "Amintiri din copilarie"
- Literatura Romana in perioada pasoptista
- Dl Goe - momentele subiectului
- Caracterizarea lui Lica Samadaul din Moara cu Noroc
- Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Rezumat
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Vasile Alecsandri - Pastelurile
- Praslea cel voinic - Caracterizarea personajului principal
- Poezia "Vara" de George Cosbuc - pastel
- Caracterizarea personajului principal dintr-o schita - D-l Goe
Categorie: Referate - ( Referate - Archiva)
Data Adaugarii: 07 January '11
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :