Alcoolismul reprezinta una dintre cele mai raspandite "boli" ale secolului XX. se pare ca pe langa virusii si bolile efective, numarul suferinzilor din cauza alcoolului si al drogurilor este din ce in ce mai mare. Pentru a putea elucida cauzele alcoolismului si efectele lui asupra comportamentului consumatorilor de alcool, trebuie plecat de la premisa ca dependenta de alcool este o boala determinata de factori genetici, psiho-sociali sau de mediu. Alcoolismul nu este cauza unei afectiuni, ci este manifestarea constienta sau nu a individului de a-si satisface nevoia de alcool indiferent de consecinte. El se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra cantitatii de alcool. Netratata si negata, aceasta boala produce dereglari atat la nivelul gandirii si starii emotionale, cat si asupra a numitor organe: ficat, bila, inima, creier..., ajungand chiar sa fie fatala.

Limitele toleranţei la alcool trebuie privite separat pentru intoxicaţia acută cu alcool şi separat pentru intoxicaţia cronică. In intoxicaţia acută, doza letală rezultă după o ingestie de 3 g alcool pe kilocorp, ceea ce determină o alcoolemie de 5 g%) (doză mortală la 50% din cei în această situaţie).

Toleranţa la alcool este foarte mică la copii, iar la femei mai mică decât la bărbaţi. Alcoolismul este o boala primara, cronica, influentata în dezvoltarea si manifestarile ei de factori genetici, psiho-sociali si de mediu. Boala este deseori progresiva si fatala. Se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra consumul de alcool, constant sau periodic, preocuparea fata de alcool, consumul de alcool în ciuda consecintelor nefaste si dereglari ale gândirii, cea mai importanta fiind negarea. Primara, se refera la natura alcoolismului ca entitate a bolii, în completarea acesteia si separat de celelalte stari pato-fiziologice care pot fi asociate cu aceasta. Primara înseamna ca alcoolismul, ca dependenta, nu este un simptom al unei stari de boala evidentiate. Boala înseamna un dezechilibru involuntar. Reprezinta suma fenomenelor anormale manifestate de un grup de indivizi. Aceste fenomene sunt asociate cu un set comun specific de caracteristici prin care acesti indivizi difera de normal si care îi pune în dezavantaj.

În intoxicaţia cronică nu se poate vorbi de o doză permisă pentru toate persoanele. Limitele toleranţei variază foarte mult în funcţie de individ. Apare din ce în ce mai clar că oamenii sunt inegali in faţa intoxicaţiei cronice la alcool. Unii sunt mai sensibili decât alţii, care sunt mai rezistenţi, diferenţe condiţionate genetice. Pentru acest motiv nimeni nu se poate compara cu nimeni în ceea ce priveşte toleranţa faţă de uzul cronic de alcool şi care diferă de la om la om. Greutatea organismului reprezinta un factor determinant pentru efectul alcoolului asupra organismului. Ficatul oxideaza alcoolul, ceea ce inseamna ca il descompune chimic. O persoana mai voluminoasa , cu greutate mai mare, va putea suporta mai usor efectele alcoolului decat o persoana cu greutate mai mica. Efectul de intoxicare apare atunci cand alcoolul ajunge la creier si nu mai poate fi oxidat de ficat. Alcoolul nu este digerat, cum este mancarea. El este absorbit in sange,o parte prin stomac si o parte prin intestinul subtire.

În general, ca o garanţie a toleranţei, se apreciază pentru femei: 20 g alcool pe zi (echivalent cu 1/4 litru de vin pe zi), iar la bărbaţi 60 g alcool pe zi (echivalent cu 0,700 litri vin pe zi). Aceste limite se apreciază pentru ficat, unul din organele cele mai sensibile faţă de alcool.

Pentru pancreas, limita toleranţei se apropie la 50 g alcool consumat, prelungeşte în mod evident timpul de reacţie optică (foarte important pentru automobilişti), iar 20—40 g alcool diminua acuitatea vederii cu 15%, slăbesc vederea la distanţă şi scad adaptarea la întuneric. La acest efect direct, asupra sistemului nervos se adaugă şi efecte secundare ale uzului cronic de alcool: malabsorbţie, subnutriţie, aport insuficient de vitamine (în special vitamina B).


Definiţia alcoolismului este uşor de dat: folosirea excesivă şi cronică de băuturi alcoolice, cu numeroasele consecinţe medicale şi sociale care rezultă din acest consum abuziv.
Unii încearcă să separe „băutorii excesivi" in „alcoolicii adevăraţii". Astfel, se apreciază că în Franţa există 3 milioane de băutori excesivi şi 2 milioane de alcoolici. Dar graniţa dintre o categorie şi alta este o linie subţire, greu de definit. în total, se apreciază că în Franţa există 9% băutori excesivi din totalul populaţiei. Această ţară deţine şi recordul în ceea ce priveşte consumul anual de alcool pe cap de locuitor: 16 litri (de alcool) pe an. în RFG consumul de alcool este de 12 litri pe cap de locuitor, iar numărul alcoolicilor de 1,5 milioane. în SUA se estimează între 10 şi 17 milioane de alcoolici.

După cum reiese din statistici, ponderea alcoolului în lume a crescut enorm în ultimii ani, devenind nu numai o problemă medicală, ci şi una socială, prin absenteismul de la lucru (pierderea de zile de muncă) şi prin degradarea psihică şi organică a alcoolicilor (care trebuie internaţi în spitale şi în sanatorii). în Statele Unite se apreciază că alcoolismul provoacă o pagubă de 10 miliarde de dolari pe an în producţie.

Alcoolismul duce şi la creşterea mortalităţii. Astfel, se apreciază că în Franţa mor în fiecare an 40 000 de persoane din cauza alcoolului (în special prin ciroză hepatică alcoolică). în RFG incidenţa cirozei a crescut de la 6°looo de locuitori în 1950, la 22 de cazuri la °lm) locuitori. în Statele Unite 90% — 95% din mortalitatea prin ciroză s-a datorat alcoolului.

Alte consecinţe: până la 85% din accidentele rutiere mortale şi 17% din crime se datoresc alcoolului (în Franţa). în Anglia fiecare al 5-lea din bolnavii internaţi în spital este un alcoolic. Multe din conflictele şi morţile violente se datoresc alcoolismului acut ori cronic.

în ultimii ani s-au emis păreri potrivit cărora alcoolismul înţeles ca o obişnuinţă, ca o dependenţă de alcool, ar fi şi o problemă de ereditate (transmiterea unei „gene alcoolice"), ceea ce ar fi încă un argument pentru faptul că nu toţi oamenii sunt la fel de rezistenţi în faţa alcoolului.

Oricum ar fi, alcoolismul a devenit în ultimii ani o mare problemă medicală şi socială a lumii, care necesită o largă acţiune de combatere, cu înţelegerea şi participarea întregii populaţii.

Intoxicaţia acută ca alcool

Intoxicaţia acută cu băuturi alcoolice (beţia) evoluează în 3 perioade: Perioada de excitaţie intelectuală cu conversaţie excesivă, exagerări
verbale, cutezanţă, euforie, în timp ce alţii devin trişti de la început şi gem
ori plâng.

Perioada de pierdere a controlului şi de scădere a capacităţii intelectuale
(iresponsabilitate, violenţă, certuri, obscenităţi, dezorientare). Mersul este
şovăitor. Devine somnolent, adoarme oriunde, indiferent de pericole.

Perioada de somn comafos, cu pierderea cunoştinţei: relaxare musculară, hipotermie (risc de a face o pneumonie sau de a sucomba, dacă este lăsat în frig), respiraţie dificilă, cianoză, asfixie progresivă, cu pericol de deces în cazurile grave.

în cazurile favorabile, băutorul se trezeşte după 12—24 de ore, cu amnezie, dureri de stomac, ficat mărit şi dureros, indispoziţie.

Măsuri terapeutice urgente (până la internarea în spital sau în cazurile uşoare care pot fi tratate la domiciliu):

— Repaus în pat în condiţii de încălzire (bine înveliţi, feriţi de frig), pernă electrică, sticle calde.

— Provocarea de vărsături (ori spălaturi de stomac).

— Asigurarea unei respiraţii libere şi stimularea respiraţiei. Aer curat
(oxigen), respiraţie artificială.

— Infuzie de cafea.

— Băuturi alcaline (cu bicarbonat de sodiu).

— Băuturi calde cu dulciuri (zahăr, glucoza).

— Injecţii cu cofeină, Vitamina Bj, glucoza, corticoizi.

Intoxicaţia cronică cu alcool

Alcoolismul cronic prezintă manifestări variate din care cităm câteva.

Astfel, băutorul cronic are faţa cu pomeţii congestionaţi şi cu varicozităţi, conjunctivele oculare subicterice, tremurături ale mâinilor şi o stare de excitabilitate exagerată, cu tulburări de sensibilitate (hiperestezie) şi modi¬ficări de reflexe.

Digestia este profund tulburată: ei varsă dimineaţa (pituita matinală), au digestii dificile, cu balonare abdominală, limbă încărcată, dureri sub formă de arsuri la stomac. Ficatul este mărit, congestionat şi sensibil. Inima este afectată (tahicardie, oboseală la efort). Sistemul nervos este frecvent şi profund afectat atât prin atingerea nervilor periferici (polinevrită cu tremurături şi paralizii), cit şi a sistemului nervos central. Alcoolicii au idei delirante,fac acte iresponsabile, iar noaptea au un somn neliniştit, cu vise urâte şi agitaţie motorie. Uneori au accesul dramatic de „delirium trernens" cu halucinaţii vizuale, auditive, fobii multiple, insomnie, agitaţie.

Alcoolul în exces este una din otrăvurile inteligenţei, alcoolicii inveteraţi ajungând cu timpul la demenţă alcoolică.

Tratamentul este dificil şi lung, necesitând o cură de dezintoxicare (înţărcare) prin control riguros, psihoterapie, medicaţii corespunzătoare, hrană, vitamine. Lupta impotriva alcoolismului este foarte grea si de lunga durata. Pe cat de repede se poate cadea in patima alcoolului, pe atat de dificil este sa gasesti fagasul normal. Este adevarat ca pe acest drum nu trebuie sa fim singuri, insa de la noi trebuie sa porneasca dorinta de a renunta la alcool. Trebuie sa devenim constienti ca avem nevoie de ajutor si sa-i lasam pe cei apropiati sa ne ajute. Un adolescent care face abuz de alcool nu va recunoaste niciodata acest lucru, din contra va nega. De aceea, parintii, rudele, prietenii apropiati sunt cei care trebuie sa-l ajute. Pentru aceasta putem sa apelam la specialisti, putem sa le comunicam cat ne deranjeaza dependenta lui de alcool si ca suntem dispusi sa ii ajutati. Rezultatele sunt cu atât mai bune, cu cât diagnosticul se face mai timpuriu.


sursa imaginii www.freedigitalphotos.net

---

Tag-uri: drog, bautura, boala

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---