Un farmacist italian, Francesco Selmi, profesor de chimie la Facultatea din Bologna, a făcut să progreseze considerabil cunoştinţele privind alcaloizii cadaverici. Rezultatul Cfll cetărilor sale le-a publicat în anul 1878, în cartea intitulata pra ptomainelor şi alcaloizilor cadaverici şi importanţa lor pentru toxicologie".

Selmi menţionează, printre altele, două cazuri criminale în care experţii chimişti au fost induşi în eroare de către ptomaine. Intr-unul din acestea, toxicologii, chemaţi să autopsieze corpul generalului Gibbone, mort subit în sudul Italiei, descoperiră în organele acestuia urme de delfinină (alcaloid vegetal). Unul dintre servitorii generalului a fost bănuit de uciderea acestuia. Numai abs enţa unui mobil convingător a contribuit la decizia tribunalului de a cere lui Selmi să procedeze la un nou examen ; acesta constată că extractele din organele defunctului produceau, sub acţiunea unor agenţi chimici, efecte asemănătoare celor pe care le producea delfinină ; însă atunci dină se injecta broaştelor o doză de delfinină pură, iar în altă parte extract de organe, el remarcă în simptomele animalelor o diferenţă esenţială: inima broaştelor înceta să mai bată în ambele cazuri, însă sub efectul delfininei ea se oprea în diastolă, în timp ce sub efectul extractelor se oprea în sistolă. Această constatare determină pe Selmi să reia reacţiile chimice care i-ar fi permis să stabilească cu exactitate diferenţa dintre alcaloidul delfinină şi extractul incriminat. El a descoperit în final că delfinină produce un depozit foarte caracteristic sub acţiunea hiposulfitului de aur şi sodiu, în timp ce extractele nu produceau nici un depozit. Selmi a tras concluzia că generalul Gibborne nu a fost victima unei otrăviri, însă după moarte, s-au format în corp alcaloizi cadaverici.

Cu acest prilej, înainta la 6 decembrie 1877 un memoriu Academiei de ştiinţe din Bologna în care el demonstra :
- că stomacul persoanelor care au sucombat de o moarte naturală conţin substanţe care se comportă, în contact cu reactivii, ca nişte alcaloizi vegetali ;
- că aceste produse nu sunt nici creatină, nici creatinină şi nici tirozină ;
- că se regăsesc produse analoge în alcoolul care a servit la conservarea preparatelor anatomice.

Aceste concluzii au ridicat, după cum era natural, o serie de obiecţiuni. Alcaloizii, extraşi din cadavre de Selmi, nu proveneau oare din materialele vegetale rămase în tubul digestiv 1 nu au fost introduşi sub o formă medicamentoasă oarecare în timpul vieţii ? Şi controversele au continuat pe acest ton.

Lucrurile se găseau în acest stadiu, cand Selmi, în memoriul pe care l-am menţionat, a tranşat problema, anunţînd că prin putrefacţia albuminei pure, conservată la adăpost de acţiunea aerului, a obţinut doi alcaloizi, unul fix, altul volatil.
Dar lui Selmi, datorită numai hazardului, i-a revenit un rol important şi într-un alt caz. Decesul la Cremona a unei văduve cu numele de Sonzogno, a deşteptat bănuieli, fapt care, la 12 zile după moarte, a determinat pe judecătorul de instrucţie să ceară medicilor şi chimaştilor din oraş să facă autopsia şi analizele necesare. Acestea au descoperit urme de morfină. însă lipsa unui mobil al presupusei crime a condus pe magistraţi să ordone o a doua expertiză. De această dată, ea a fost efectuată de toxicologii din Milano şi Brescia. Raportul menţionat : „corpul conţine un alcaloid, dar acesta nu este morfină''. Selmi, chemat să arbitreze acest diferent ştiinţific, a recurs la reacţii chimice care efectiv lăsau să se creadă prezenţa morfinei. Insă testul lui Pellagri - absolut negativ - şi comportarea broaştelor cărora le injectase o doză de morfină la unele iar la altele extracte din organele defunctei, au împrăştiat îndoieli : corpul văduvei conţinea un alcaloid cadaveric, ale cărei reacţii chimice au condus pe experţi la concluzii false.

Profesorul Selmi descoperise deci posibilitatea ivirii unor grave erori într-un domeniu care pană atunci părea că dispune de baze solide. Fiecare concluzie a unui toxicolog, în ceea ce priveşte existenţa într-un cadavru suspectat a unei otrăvi vegetale, putea de acum înainte să fie motiv de achitare. Descoperirile lui Selmi şi ale celorlalţi savanţi privind alcaloizii cadaverici şi mai ales sursa de erori care se pot ivi în anumite cazuri, se răspindi în lumea ştiinţifică provocand o mare consternare.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 25 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---