FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 1,397
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Comentariul poeziei Epigonii scrisa de Mihai Eminescu - a treia parte

Tag-uri Populare


comentariu   poezie   referat   istorie   antichitate   personalitati   roman   mihai eminescu   opera   camil petrescu   caracterizare   lucian blaga   mihail sadoveanu   enigma otiliei   george calinescu   literatura   o scrisoare pierduta   nuvela   rezumat   marin preda   ion luca caragiale   tudor arghezi   ioan slavici   liviu rebreanu   balada   pamant   ape   continent   geografie   poet   morometii   investigatie   omor   crima   otrava   personaj  

All Tags

Famous Forum

 

Comentariul poeziei Epigonii scrisa de Mihai Eminescu - a treia parte

 Q:   Intreaba despre Comentariul poeziei Epigonii scrisa de Mihai Eminescu - a treia parte       
Comentariul poeziei Epigonii scrisa de Mihai Eminescu - a treia parte Partea a doua a poemului are ca “mobil” polemica. Satira vizeaza tocmai epigonismul si pe reprezentantii lui, in care il recunoastem pe omul “modern”, cu o atitudine radical opusa vizionarismului antecesorilor increzatori in gandirea critica. Omul modern e purtator de masca - “mimare profanatoare a unor sentimente si atitudini (...) sau a unui limbaj” (Ioana Em. Petrescu).

Daca poezia de altadata se identifica mitului, daca arta nu mai e limbaj autentic, artistul traieste ruptura dramatica intre sine si univers. In acest punct, constructia duala a poemului se supune procedeelor romantismului. Antiteza lucreaza la mai multe niveluri. Elogiu vs. satira de un “sarcasm plastic” (G. Calinescu) sunt atributele prin care se identifica doua genera tii -voi (ei) / noi (inalte idealuri sociale, vizionarism, noblete, profunzime, credinta in misiunea transformatoare a artei si, respectiv, micime sufleteasca, absenta idealului, blazare, marginire, falsitate, goliciune, pesimism, scepticism).

Limbajul plastic, metaforic, verbul energic si paralelismele de mare efect definesc aceasta a doua parte a poemului. Necrutatoare, invectiva cade aici definitiv asupra unei generatii vulgare, inconsistente: “Simtiri reci, harfe zdrobite, I Mici de zile, mari de patimi, inimi batrane, urate, I Masti razande, puse bine pe-un caracter inimic. I Dumnezeul nostru: umbra; patria noastra: o fraza; I In noi totul e spoiala, totu-i lustru fara baza; I Voi credeati in scrisul vostru, noi nu credem in nimic!”.

Viitor si trecut isi inverseaza pozitia, rolul, si aceasta rasturnare e semnul regresului. Generalizarea functioneaza apoi ca proiectare a ideilor asupra intregului cosmos (cf. G. Calinescu). Filosofia schopenhaueriana e modelul:, Moartea succede vietii...” Definirea filosofiei, a poeziei poarta semnele ironiei amare si, ca atare, trebuie citite si ele rasturnat. Sunt definitii ce s-au adaptat lumii moderne. Daca pentru antecesori poezia era metafora + mit + simbol = alegorie (Joc cu icoane”), asa cum o delimita Schlegel, dar, intai de toate, cantare (“atribut natural al bardului”), pentru contemporani e forma seaca, si, deci, destituita din locul ei de limbaj privilegiat adanc - al sen-surilor concrete originare.

Ideea retorica pe care o identifica in poem Calinescu se concretizeaza ca “paralela” intre creatia a doua varste ale poeziei. Epigonii e “o disputa mascata intre antici si moderni”, o polemica amara a poetului cu propriul sau context istoric.


Tag-uri: comentariu, epigonii, poezie, poem, tematica



Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 05 January '11


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :