„Foarte priceput la planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Dibaci in a întinde curse, era un bun luptător şi se pricepea să fololosească izbanda, dar şi să iasă cu bine dintr-o înfrangere. Din această pricină, multă vreme a fost un duşman de temut pentru romani." Aceasta este imaginea regelui erou, învins, dar nesupus de romani, pe care o transmite Dio Cassius. Probabil fiu al lui Scoryllo, urmand la tron (în anul 87), după normele succesiunii agnatice, unchiului său Duras-Diurpaneus, Decebal reuneşte sub sceptru] său pe geto-dacii nord-dunăreni în epoca în care Imperiul roman înconjurase Dacia din trei părţi, fie prin cuceriri directe, fie prin transformarea in cl ienţi a unor populaţii din afara imperiului, urmărind includerea fabuloasei Dacii în „orbs Romanus".

Decebal reface, astfel, în conjunctura internaţională periculoasă pentru neamul său, puternicul stat geto-dac creat cu un Hecol şi jumătate înaintea sa de Burebista, dar pe o întindere mai mică. Suficientă, însă, pentru a cuprinde o populaţie numeroasă - baza constituirii unei armate de temut (evaluată la circa 150000 de luptători), înzestrată modern şi folosind cu iscusinţă pavăza naturală a imenşilor codri ai Daciei, a lanţului carpatic şi a sistemului de fortificaţii moştenit de la înaintaşi, dezvoltat, desigur, de viteazul rege.

Pană la Decebal, alţi succesori ai lui Burebista, între care Deceneu, Comosicus, Scoryllo, Duras-Diurpaneus, au păstrat continuitatea de putere în nucleul statului geto-dac, întărită şi prin exercitarea, de către unii dintre ei (Deceneu, Comosicus), a atribuţinnilor de mare preot, cumuland puterea temporală cu aceea spirituală. Ca urmare, evoluţia civilizaţiei geto-dace n-a încetat după Burebista, pericolul extern reprezentat de expansiunea Romei chiar potenţînd accelerarea acestei dezvoltări. Fenomenul putea fi constatat şi numai din simplul parcurs al drumurilor şi aşezărilor geto-dacilor, între care se distingea, cu mare forţă de impresionare, Sarmizegetusa Reggia, veritabilă capitală, protejată de un sistem de cetăţi de apărare aparent inexpugnabile. Ziduri de incintă impresionante (celebrul zid dacic), prevăzute cu turnuri înalte, platforme de observare şi drumuri ascunse confereau sistemului o funcţionalitate deplină.

Călător prin Dacia lui Decebal, prin anul 96, Dion Chrysostomos este impresionat de redute şi de cei ce le apărau, oameni „agitaţi şi tulburaţi ca nişte cai de curse pe hipodrom, înainte de plecare, nerăbdatori să treacă vremea, cai pe care rivna şi înfocarea îi fad să bată pămantul cu copitele. Acolo la ei puteai să vezi peste tot săbii, platoşe, lănci, toate locurile fiind pline de cai, arme şi oameni înarmaţi." Romanii înşişi recunosc foiţa deosebită a statului dac, din moment ce contemporanii împăratului Domitianus îl tratează ca regat („Regnum Decebali"), iar pe conducătorul acestuia cu titlul de regele dacilor („rexl dacorum").

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 01 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---