Este procedeul stilistic prin care se alătură doi termeni, aparent contrarii, dar care dau un sens nou expresiei: „Suferinţă tu, dureros de dulce" (M. Eminescu, Odă - în metru antic), sau în Flori de mucigai, de T.
Arghezi.

Pentru a forma o imagine nouă, unul dintre termeni trebuie înţeles figurat: „Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie" (M. Eminescu, Venere şi Madonă). Ca procedeu stilistic, oximoronul este greu utilizabil, fiind necesară scânteia inspiraţiei; altfel, formăm o asociere de cuvinte neconvingătoare şi fără efect stilistic.
PARALELISM SINTACTIC - Reprezintă o îmbinare între figurile de stil şi forma gramaticală, o reliefare a unei structuri morfo-sintactice, căreia i se conferă un rol estetic, prin reluarea periodică a acestor sintagme. Exemplu, în poezia lui M. Eminescu, expresia „Şi dacă", folosită la începutul unor strofe reprezintă acest paralelism sintactic (totodată titlu).

Paralelism sintactic întâlnim şi în poezia Testament, de T. Arghezi, prin conferirea unui sens aparte cuvintelor carte şi Testament, precum şi prin aşezarea unor termeni într-o sintaxă specifică a frazei poetice.

---

Tag-uri: procedeu stilistic

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---