- Este pretextul care generează scrierea unei opere literare. Deşi nu toate lecturile au un motiv (sau acesta e mai puţin evident), o parte dintre ele dezvoltă un mit, o credinţă, o tradiţie, de la care pornesc, în lumina căruia îşi dezvoltă conţinutul. Astfel, mitul mioritic sau pastoral, reliefat de George Călinescu drept unul dintre cele patru mituri esenţiale ale culturii române (al genezei, pastoral, mitul jertfei pentru frumos şi mitul Sburătorului), formează motivul baladei populare Mioriţa şi al romanului Baltagul, de Mihail Sadoveanu. De asemenea, mitul Sburătorului este întâlnit în poemul Călin (file din poveste), de M. Eminescu şi Zburătorul, de I.H. Rădulescu.

Mitul jertfei pentru frumos e ste dezvoltat în legenda folclorică Monastirea Argeşului şi în drama Meşterul Manole, de Lucian Blaga. Şi alte teme esenţiale pot forma un motiv literar: setea pentru pământ, în romanele Ion şi Răscoala, de Liviu Rebreanu; motivul războiului, în Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu, Întunecare, de Cezar Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu.

Motivul literar poate fi uneori şi o unitate minimală care ajută la conturarea temei într-un text. Poate fi un obiect sau un spaţiu (floarea albastră, la Eminescu; plumbul, la G. Bacovia; oglinda fermecată, în basmele populare; cimitirul, parcul pustiu, (tot la Bacovia), un număr simbolic (trei, şapte, doisprezece, în basmele populare), un personaj mitic (Prometeu), un animal fermecat (calul înaripat), un personaj sfânt (Sf. Petru, Sf. Duminică), o maximă sau un proverb {Buturuga mică răstoarnă carul mare) etc.

NARATOR - Este cel care povesteşte, care relatează desfăşurarea acţiunii. Naratorul poate fi autorul, în romanele scrise la persoana I, cum ar fi Romanul adolescentului miop sau Maitreyi, de Mircea Eliade. În alte cărţi, întâlnim mai mulţi naratori. De exemplu, în volumul Hanu Ancuţei, există un narator iniţial, care este autorul, prezentând cadrul general al hanului şi al împrejurimilor şi introducând în scenă pe ceilalţi naratori ocazionali, pentru fiecare povestire, care sunt personajele ce relatează întâmplările.

Dar, în general, întâlnim trei tipuri de naratori: a) naratorul personaj, care relatează la persoana întâi, din perspectiva subiectivă asupra evenimentelor: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu; b) naratorul martor, presupune atât relatarea la persoana întâi, cât şi la persoana a treia: Fântâna dintre plopi din Hanu Ancuţei, de M. Sadoveanu: se observă alternanţa dintre povestitorul autor şi naratorul-personaj; c) naratorul omniscient, scriitorul este atotştiutor şi obiectiv: Enigma Otiliei, de George Călinescu.

În funcţie de stabilirea naratorului, putem preciza şi felul operei literare respective.

---

Tag-uri: opera literara

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---