Este un curent literar apărut în Franţa, în ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea, ca o reacţie împotriva parnasianismului, a romantismului retoric şi a naturalismului, promovând de poezie modernă.

Principalele caracteristici ale simbolismului sunt: corespondenţele = relaţiile sugestive dintre fenomene, raporturile de armonie între senzaţiile de natură diferită: vizuale, auditive, olfactive; simbolul = obiecte, fenomene, situaţii din lumea obiectivă, care devin semne ale vieţii sufleteşti; atmosfera muzicală = cuvântul este folosit pentru puterea de a crea o armonie sufletească şi cultivarea poeziei îndepărtării = ca simbol al evadării din cotidian.

Ca elemente prozodice: se cultivă versul li ber, uneori versul alb, cu sonorităţi atenuate, cu ritm interior, repetiţia sunetelor, jocuri de cuvinte.

În literatura română, simbolismul este primul curent literar care apare aproape sincronic celui european. Este propagat de Al. Macedonski, prin articolul Poezia viitorului, susţinut prin revista Literatorul, confirmat prin volumul Flori sacre.
Alţi simbolişti români: Ştefan Petică, Fecioare în alb, Dimitrie Anghel, în grădină, Ion Minulescu, Romanţe pentru mai târziu.

Cel mai de seamă simbolist român rămâne George Bacovia - prin volumul Plumb - care preia motivele simboliştilor europeni şi adaugă unele caracteristici personale: motivul singurătăţii, motivul toamnei şi al ploii, motivul iubirii ca un sentiment maladiv, motivul acompaniamentului muzical, motivul călătoriei în lumea preistorică (Lacustră), motivul plumbului (Plumb).

În continuare, vom întâlni elemente simboliste la: T. Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu şi alţii.

---

Tag-uri: curent literar

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---