Termenul comportă sensuri largi, diferite, în concordanţă cu scopul urmărit, afirmîndu-se ca o reacţie faţă de clasicism El exprimă atitudinea estetică caracterizată prin relevarea aspecte lor concrete, istorice opuse tipurilor eterne şi abstracte ale clasicismului. Se afirmă factorul emoţional, al imaginaţiei, al sensibilităţii, al subiectivităţii, al spontaneităţii, cu ten dinţa de evaziune în vis, în trecut, în exotism.

Romantismul se constituie ca mişcare artistică la sfîrşitul secolului al XVIII-lea în Anglia şi în Germania, iar în secolul al XlX-lea în Franţa. S-a extins în toată Europa şi aproape în toate ţările lumii. Curentul a fost anticipat de preroman tism. A afir mat specificul naţional, mai ales în Anglia, Germania, Italia.

Caracteristici: introduce noi categorii estetice - urâtul, grotescul, macabrul, fantasticul; aspiraţia spre originalitate, libertatea formelor. Se introduc noi specii: drama romantică, meditaţia, poemul filosofic, nuvela istorică; se fac inovaţii prozodice; primatul subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei în genul liric; cultivarea specificului naţional, prin istorie, folclor, natură etc; folosirea antitezei - în structura poeziei şi în con ceperea personajelor; îmbogăţirea limbii literare, prin include rea limbii populare, a arhaismelor, a regionalismelor, a argoului etc; împrejurări excepţionale, personaje excepţionale.

Reprezentanţi - î n literatura universală: V. Hugo - care publică Prefaţa la drama Cromwell (1827) - considerată ca un manifest al romantismului european; Lamartine, Vigny, Musset, G de Nerval (lit. franceză); Schiller, Heine, Grimm (lit. germană); Byron, Shelley, Keats, Scott (lit. engleză); Manzoni, Leupardi (lit. italiană); Puşchin, Lermontov (lit. rusă).

In literatura română: cunoaşte trei etape: 1) preromantismul, romantismul, post romantismul; preromantismul scriitorilor de la 1848 (1830-l860) - romantism vizionar, patriotic: I. fi. Rădulescu, V. Cârlova, N. Bălcescu, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, D. Bolin tineanu, V. Alecsandri, Al. Russo, Andrei Mureşariu, Al.

Odobes cu, B. P. Hasdeu; 2) romantismul eminescian - considerat şi ca ultima etapă a romantismului universal; 3) romantismul postemi-nescian identificabil în curentele: simbolism (Al. Macedonski), sămănătorism (O. Goga, Şt. O.I osif, B. Şt. Delavrancea).
Ecouri ale romantismului se regăsesc şi în etapele literaturii de până astăzi.
In artele plastice: Delacroix, Gros, Deveria, Rude, Turner etc; la noi - C. D. Rosenthal, Th. Aman, N. Grigorescu (creaţia de tinereţe).

In muzică Schubert, Schumann, Brahms, Chopin, Ceaikovski, Verdi, Wagner, Berlioz, Paganini, Liszt, Weber, Bruckner, G Mahler, R. Strauss - au reprezentat şi postromantismul. Apar liedul, drama muzicală wagneriană.
Romantismul poate fi considerat unul din curentele larg reprezentate în cultura universală.

---

Tag-uri: curent literar, curent culturar, romantism

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 17 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---