Este naraţiunea fantastică, supranaturală, semnată de un autor cu ştiinţă de carte. Exemplu: Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă, Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu, Zâna Zorilor, de Ioan Slavici. Alţi autori care au scris basme culte: I.L. Caragiale, Barbu Ştefanescu Delavrancea, Ion Pop Reteganu, C. Rădulescu Codin.

Ca structură, basmul cult, deşi este o creaţie originală, nu se îndepărtează esenţial de modelul folcloric. Vom întâlni şi în aceste creaţii o situaţie iniţială, urmată de-o parte pregătitoare, punctul de ivire a intrigii, apariţia unor ajutoare, continuarea acţiunii, punctul culminant şi deznodământul. Tocmai de aceea diferenţele trebuie căutate în modul specific în care autorul cult reuşeşte să prelucreze un material existent. De exemplu, în Povestea lui Harap-AIb, sunt de factură populară:

începutul şi sfârşitul basmului, apariţia Sfintei Duminici - care-l sfătuieşte pe craiul cel mic -, proba focului - prin care este ales calul cel mai vrednic din herghelie -, alaiul furnicilor, roiul albinelor; apa vie, apa moartă etc. Sunt de factură cultă: titlul Povestea lui Harap-AIb (antitetic; oximoron), lupta dintre bine şi rău, dintre întuneric şi lumină. Personajele: Setilă, Flămânzilă, Gerilă reprezintă stări omeneşti personificate; Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă - eroi fantastici, folositori într-o anumită etapă a naraţiunii.

Notă: Faceţi deosebirea dintre basme şi povestirile sau nuvelele fantastice: în basm, predomină evenimentele şi personajele supranaturale, după libera fantezie a povestitorului, pe când în povestirea sau nuvela fantastică se pleacă de la un mit, o credinţă populară, ieşindu-se în mod limitat din cadrul real, unde se revine, iar în final, uneori, este explicată necesitatea fantasticului, reîntorcându-se la real (Lostriţa, de Vasile Voiculescu, Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu).

A se comenta termenul din titlul Povestea iui Arap Alb, sugerându-se că personajul principal nu face nimic eroic, supranatural, ci este sfătuit de Sfânta Duminică şi cal, ajutat de alte personaje, învăţând din greşelile anterioare - o naraţiune de iniţiere; paralelă între Harap-AIb, Gheorghiţă, din Baltagul, de Mihail Sadoveanu, Trică, din romanul Mara, de loan Slavici.

---

Tag-uri: naratiune fantastica

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---