Nu totdeauna lupta pentru adevăr a ieşit victorioasă. Partizanii săi, oamenii de ştiinţă, au fost luaţi uneori prin surprindere, iar mijloacele de care dispuneau nu le-au permis să învingă obstacolele ivite în stabilirea vinovaţilor. Iată un caz care ilustrează, din nefericire, cele de mai sus.

Tribunalul din Sena a intentat proces numitului Rochette, bănuit de uciderea soţiei sale cu colchicină. Vom împrumuta din actul de acuzare detaliile ce se referă la simptomele avute de soţia lui Rochette în timpul ultimelor zile ale vieţii, mijloacele prin care acuzarea gandea că Rochette îşi procurase colchicină şi raţiunile care îl determina să întreprindă acest gest.

Rochette, pană la varst a de 16 ani a fost angajat la diverse ferme din ţinutul său natal, apoi a urmat meseria de croitor. În anul 1871 a venit la Paris, iar la 21 septembrie 1872 s-a căsătorit cu Marie-Emilie, care locuia împreună cu marna sa. După 1 an de la căsătorie s-a angajat ca muncitor la un fabricant de flori artificiale şi în 1876 a reuşit să posede un mic atelier. Afacerile au mers ceva mal greu la început, apoi au început să prospere, ca pe urmă în anul 1844, să înregistreze o înrăutăţire ca urmare M efectelor crizei economice care afectase întreaga Europă în acea perioadă. Din căsătorie au rezultat doi copii, o fetiţa şi un băieţel.

Cu începere de la 1 ianuarie 1881, soţii Rochelte s-au stabilit la Noisy-le-Sec. Starea sănătăţii doamnei Rochette era în general satisfăcătoare ; înaltă şi robustă, suferisej de cateva boli pe care le-a trecut cu bine ; în ultima vremi avea doar cateva afecţiuni fără prea mare importanţă : cuperoză a feţei şi o eczemă, care nu puteau să-i periclitezi viaţa şi, mai mult. nici o clipă nu şi-a întrerupt activitatea în gospodărie, in dimineaţa zilei de duminică, 24 februaril 1884, femeia resimţi pentru prima dată nişte tulburară misterioase, care aveau s-o doboare după numai 13 zile şi care constau din vomismente şi o diaree rebelă.

Soţul era plecat la Paris, în vizită la soacra sa, undea fiind invitat la masă, lăsă să-i scape cateva fraze crude şa profetice, care pe moment i-au produs o mare mahnire, daffl care mai tarziu au avut darul să-i trezească unele bănuieli :”Fiica ta este terminată !" Şi în timp ce soţul îi prevedea o moarte apropiată, medicul care o vizitase pe doamna Rochette în zilele de 3, 4 şi 5 martie, avu impresia ca simptomele provin de la o tulburare gastrică, fapt care i sa păru fără gravitate.
Pe ziua de 5 martie o găsi într-o stare relativ bună, aşa, încat, nemaifiind cazul s-o vadă zilnic, îşi anunţă intenţia să revină abia pe ziua de 9 martie. Dar, fapt surprinzători a doua zi, la 6 martie orele 8 dimineaţa, medicul fu chemat urgent la căpătaiul bolnavei. După o masă uşoară, aceasta a fost cuprinsă de vomismente cu aspect bilios. Medicul m prescrise o poţiune calmantă, dar la plecare, soţul, plin de îngrijorare, îi ceru desluşiri privitoare la natura şi gravii tatea maladiei. Medicul pronunţă cuvantul „dispepsie", pe care Rochette oarecum stanjenit de neştiinţa sa, îl rugă să-l scrie pe un petec de hartie, după care îl mai întrebă daca nu cumva boala este mortală. „Nu, îi răspunse medicul, afară de cazul apariţiei unor complicaţii neprevăzute".

In timpul aceleiaşi zile, mama bolnavei veni să-şi vadă fiica, ale cărei vomismente nu mai încetau. „Am senzaţia, îi spuse mamei sale, că simt un fier roşu care mă arde pe piept ; tot ce beau, are gust de fiere". Speriată, mama vru să rămană pentru a-şi îngriji fiica bolnavă, dar Rochette se opuse cu îndarjire, luînd asupra lui această sarcină.

Ceea ce este curios, după mărturia unei vecine, este destăinuirea pe care Rochette i-a făcut-o cu acest prilej, cand s-a exprimat astfel : „S-a terminat cu ea, cred că nu Va mai rezista încă o noapte". Spre deosebire de Rochette, medicul a făcut o remarcă total opusă : „Este drept că boala prezintă o oarecare gravitate, însă nici-o primejdie n-o ameninţă. Vă garantez că doamna Rochette se va face bine".
În timpul nopţii de 6 spre 7 martie medicul a fost din nou chemat urgent : diareea şi vomismentele au crescut în Intensitate şi în plus, au apărut o serie de simptome noi: răcirea corpului şi rărirea bătăilor inimii.

Situaţia s-a menţinut aşa în tot timpul zilei de 7 martie cand fratele bolnavei cu soţia au venit să-şi vadă ruda. Aspectul pe care-l prezenta doamna Rochette era acela pe care il are un caine care gafaie, după ce a alergat pană la epuizare.Dorind să-i dea ceva de băut, au fost împiedicaţi de soţ, care nu ştia cum să facă să se debaraseze de ei. Spre seară, bolnava a intrat în comă, iar sfarşitul s-a produs cu puţin înainte de orele 11.

A doua zi, pe data de 8 martie, medicul de circumscripţie venit să constate decesul nu a fost în măsură - atat din întrebările puse mamei defunctei care era prezentă, cat şi din consultarea reţetelor medicale întocmite ide confratele său - să-şi facă o părere asupra cauzelor morţii.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---