Pe data de 8 martie 1881, medicul de circumscripţie venit să constate decesul nu a fost în măsură - atat din întrebările puse mamei defunctei care era prezentă, cat şi din consultarea reţetelor medicale întocmite ide confratele său - să-şi facă o părere asupra cauzelor morţii. A fost deosebit de frapat de insuficienţa explicaţiilor care i-au fost furnizate, de evoluţia rapidă a bolii şi mai ales de absenţa soţului, care, i s-a spus că plecase la Paris. Cu acest prilej i-a fost prezentată o foaie de hârtie pe care medicul curant scrisese „dispepsie". S-a gandit că poate acesta a vrut să disimuleze sub această expresie o afecţiune ereditară a stomacului, sau poate cu scopul de a nu speria familia. în cele din urmă a specificat pe certificatul de deces, nu fără a adăuga şi semnul întrebării, că moartea s-a datorat unei „strangulări a esofagului". Pe de alta parte, medicul care a îngrijit-o pe doamna Rochette, a declarat mai tarziu că moartea pacientei sale i s-a părut foarte stranie şi că ipoteza unei otrăviri corespundea cu simptomele observate.

După ce a avut loc înmormantarea, a doua zi, Rochete îşi anunţă fără nici un menajament soacra că are intenţia să se recăsătorească ; trei zile mai tarziu îi ceru mana uneia dintre tinerele lucrătoare din atelierul său.

Bănuielile mamei victimei începură să prindă contururi în ziua de 21 septembrie 1884, zi în care, din întamplare, ea întalni un vechi lucrător, care fusese mulţi ani salariat in atelierul de confecţionat flori a lui Rochette ; acesta îi relată că în timpul maladiei fiicei sale, patronul l-a trimis la o farmacie din Paris cu o reţetă care i-a fost refuzată, întrucat a părut suspectă farmacistului, fiind vorba de o otravă extrem de puternică.

Date fiind toate aceste circumstanţe, după lungi ezitări ce au durat aproape un an, rudele moartei s-au adresat organelor de justiţie. Judecătorul de instrucţie A. Guillot, primind sesizarea, a dispus ca Brouardel Pouchet şi Ogier să efectueze de îndată autopsia precum şi examenul toxicologic, pentru a stabili dacă decesul femeii Rochette trebuie să fie atribuit unei cauze naturale sau unei otrăviri ; totodată să examineze o reţetă falsă întocmită de numitul Lochette pentru a i se elibera colchicină de la farmacie şi să verifice dacă doza prescrisă era în măsură să provoace moartea ; li se mai cerea să precizeze dacă colchicină ar putea, în cazul unei otrăviri, să scape controlului toxicologic şi să fie utilizată în scopuri criminale.
Pe data de 20 ianuarie 1885, are loc exhumarea cadavrului, care este transportat la morga din Paris, în aceeaşi zi efectuandu-se şi autopsia.

Demn de remarcat este faptul că medicii au fost surprinşi de gradul de conservare al cadavrului, cu totul ieşit din comun, care părea îngropat numai de 3-4 zile. Autopsia t fost astfel considerabil uşurată, şi ea nu a permis să se găsească în corpul doamnei Rochette nici-o leziune care conducă la atribuirea morţii unei cauze naturale. Analiza chimică însă a relevat în organe existenţa unui alcaloid, prezentand reacţiile colchicinei.

Durata maladiei doamnei Rochette, simptomele remarcate de către doctorul Cogniat (vomismente, diaree, răcirea corpului, neregularitatea şi scăderea pulsului şi în final moartea în colaps) prezentau cea mai mare analogie cu intoxicaţia cu colchicină, descrisă în lucrarea lor de OUivier, Bergeron şi Denoux de Savignac. Se poate trage deci pe bună dreptate concluzia : „ipoteza unei otrăviri cu colchicină este bazată pe reacţiile puse în evidenţă în organele victimei şi pe simptomele observate care coincid cu nlc descrise în literatura medicală.'"

Ajuns în acest stadiu se părea că procesul va evolua către un deznodămant sigur, cu condamnarea soţului victimei. Lucrurile au luat însă o turnură neaşteptată şi aceasta, datorită unei greşeli inexplicabile a judecătorului de instrucţie.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---