Profesia îl familiarizase pe Rochette cu utilizarea unor produse chimice, printre care unele foarte otrăvitoare, care aveau în acelaşi timp şi proprietatea de a contribui la obţinerea unor culori necesare florilor artificiale, pe care !e confecţiona în atelierul său. Fără să fi studiat chimia, cel puţin sub aspect teoretic, Rochette dobandise cunoştiinţe practice suficiente, mai ales în ceea ce priveşte otrăvurile vegetale, care aproape că nu lăsau urme în corp.

Este de presupus că acuzatul s-a gandit să facă uz de o asemenea otravă ; s-a stabilit că joi 28 februarie, sosind la Paris, a încredinţat lucrătorului Antoine o foaie de hartie redactată sub forma unei reţete medicale, concepută astf el : „Colchicină cristalizată, 1 g în patru pachete ; de dizolvat un pachet într-un litru de limonada şi de băut trei pahare pe zi ; în plus să se aplice cataplasme cu făină de in pe piept în fiecare seară. 23.02.84. Semnat : Guillaume.

„Sunteţi grăbit" l-a întrebat lucrătorul pe Rochette ? „Nu", i-a răspuns acuzatul, ai timp suficient să faci reţeta pană diseară. Ea a fost eliberată de medicul care mi-a văzuţii soţia în dimineaţa aceasta şi care i-a prescris-o". In acelaşi timp Rochette i-a mai făcut recomandarea lucrătorului său să nu meargă la farmacistul de la care cumpăra de obicei! medicamentele şi alte droguri necesare profesiei sale, şi care vindea mai puţin scump, ci la un alt farmacist, dandu-si în acest scop şi adresa. Cand s-a prezentat cu reţeta, Antoin a fost nevoit să-i explice farmacistului că doctoria erai destinată soţiei patronului său. Cu toate lămuririle date, farmacistul a refuzat să execute ordonanţa, pe care a păstrat-o, „medicul este sau nu măgar, sau s-a înşelat ; nu o voi elibera decat după ce îi voi scrie".

într-adevăr, a scris la Noisy-le-Sec unde nu exista de altfel nici un medic cu numele de Guillaume şi bineînţeles că scrisoarea i-a fost returnată cu menţiunea : „necunoscut". Rochette nu a părut deloc tulburat de refuzul farmacistului relatat de lucrătorul său. „Foarte bine, spuse? acesta dacă nu o face el, o va face altul". A doua zi, spre surprinderea lucrătorului i-a spus acestuia că a făcut reţeta! la farmacia din Noisy-le-Sec, fapt care l-a surprins pe lucrător, întrucat acuzatul, cu ceva vreme mai înainte, u spusese că nu se găseşte acest produs la farmacia din localitate, ea fiind foarte prost aprovizionată.

Spusele lui Rochette s-au dovedit neadevărate ; farmacistul din localitate nu i-a eliberat niciodată acuzatului colchicină. Ancheta nu a reuşit să stabilească de unde şi-a procurat inculpatul acest toxic. în ceea ce priveşte reţeta din 28 februarie, aceasta a fost păstrată de farmacistul din strada Salomon-de-Caux, care a pus-o la dispoziţia autorităţilor.

Interogat prima oară, Rochette a luat expresia unui om surprins, apoi - după ce a citit cu o vizibilă tulburare îeţeta care i-a fost arătată şi despre care şi-a dat seama că constituie o probă capitală a culpabilităţii sale s-a răspuns că nu ştie ce era aceea. Fiind adus martor lucrătorul său Antoine, cat şi o expertiză grafologică prin care i se dovedea că reţeta a fost scrisă de mana sa, dandu-şi seama că orice perseverare de negare nu ar mai avea nici o şansă, şi-a schimbat complet atitudinea, striglnd : „Ei bine ! da, eu sunt acel care a scris această reţetă pentru că aveam nevoie m .colchicină. Eu l-am trimis pe Antoine s-o procure intrucat îmi era necesară la prepararea vopselurilor de flori. Ml s-a spus că aceasta ar permite nuanţarea culorilor".

Spre surprinderea generală, procesul s-a încheiat cu achitarea inculpatului.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---