Anatomia aparatului locomotor şi implicit a mişcărilor pune în trei sisteme principale: oasele, elementele scheletului, unite între ele prin articulaţii, mobilizate de muşchi.
Definirea mişcărilor nu este un lucru simplu, deoarece acestea se pot face într-o infinitate de direcţii şi implică de cele mai multe ori mai multe articulaţii. Din acest motiv s-a impus folosirea unor convenţii:

1. Mişcările sunt descrise plecând dintr-o poziţie de echilibru, numită POZIŢIE ANATOMICĂ, în care corpul este în ortostatism cu membrele inferioare lipite, paralele şi membrele superioare de-a lungul corpului, palmele privind în afară .

2. studiul se axează asupra componentelor fiecărei articulaţii.

3. Pe ntru fiecare articulaţie mişcările sunt observate în trei plane de referinţă.
Planele anatomice sunt suprafete ce sectioneaza/intersecteaza imagiar corpul omenesc sub o anumita incidenta. Miscarile au loc in aceste plane in jurul unui ax perpendicular pe planul respectiv.

1. Planul sagital este cel care divide corpul într-o parte stângă şi într-o parte dreapta. Prin extensie numim planul sagital orice plan paralel cu cel sus menţionat.
El este planul în care se execută mişcările vizibile din profil , în jurul unui ax transversal (frontal)

O mişcare în plan sagital ce duce o regiune a corpului anterior faţă de poziţia anatomica se numeşte FLEXIE. Exemplu: flexia antebraţului
EXCEPŢIE: anteproiecţie pentru umăr(considerat complex articular) flexie dorsală pentru picior extensie pentru gambă. O mişcare în plan sagital ce duce o regiune a corpului posterior faţă de poziţia anatomică se numeşte EXTENSIE.
EXCEPŢIE: retroproiecţie pentru umăr ,flexie plantară pentru picior

2 . Planul frontal este cel care divide corpul într-o parte anterioară şi una posterioară.
Este planul în care se fac mişcările vizibile din faţă în jurul unui ax sagital (anteroposterior).
O mişcare în plan frontal care duce o regiune a corpului spre linia mediană a corpului se numeşte ADDUCŢIE. Exemplu: adducţia braţului.
O mişcare în plan frontal care îndepărtează o regiune a corpului de linia mediană se numeşte ABDUCTIE.

Exemplu: abducţia braţului.

Pentru trunchi şi gât o mişcare în plan frontal se numeşte înclinare laterală. Exemplu: înclinare laterală dreaptă.
Pentru degete linia mediană dreaptă a corpului este înlocuită de axa mâinii (deget 3) ia piciorului (deget 2).
Exemplu: abducţia degetului 5 îl îndepărtează de axa mâinii şi nu de linia mediană a corpului

3. Planul transversal este cel care împarte corpul într-o parte superioară şi una inferioara. Este planul în care se realizează mişcările vizibile de sus sau de jos în jurul unui ax vetical (longitudinal).

O mişcare în plan transversal care duce o parte a corpului în exterior se numeşte ROTAŢIE EXTERNĂ.
Exemplu: rotaţia externă a coapsei.
O mişcare în plan transversal care duce o parte a corpului în interior se numeşte

ROTAÅ¢IE INTERNÄ‚.

Exemplu: rotaţia internă a braţului.

Pentru antebraţ rotaţia externă se numeşte supinaţie, iar rotaţia internă pronaţie. Pentru trunchi rotaţiile se realizează la stânga sau la dreapta. In afara acestor mişcări mai există un tip de mişcare complexă numită CIRCUMDUCŢIE. în cadrul acestei mişcări segmentul trece succesiv prin poziţiile de flexie. extensie, adducţie şi revine la poziţia de flexie. Ea se poate executa şi invers cu punct de plecare din orice poziţie.

Se mai descriu şi mişcări speciale în cadrul cărora se înscriu mişcările de VERSIUNE şi EVERSIUNE ale piciorului. Inversiunea reprezintă mişcarea prin care se ridica marginea medială a piciorului ( flexia plantară, adducţia şi supinaţia piciorului) iar este mişcarea inversă.

PROTRACTIA reprezinta miscarea prin care o parte a corpului se deplaseaza spre anterior intr-un plan paralel cu cel al solului, in timp ce RETRACTIA este miscarea inversa.

Un alt grup de miscari este cel al RIDICARII si COBORARII unui segment al corpului (madibula, umeri).

NOTE:

-Trebuie remarcată deosebirea dintre unii termeni medicali şi unii termeni folosiţi în gimnastică .Astfel, noţiunea de răsucire din gimnastică este similară noţiunii de rotaţie din biomecanica, iar prin rotaţie în gimnastică se înţelege circumductia din biomecanica.

În realitate mişcările corpului se fac frecvent în mai multe plane . Exemplu: poziţia croitorului se realizează prin flexie + abducţie + rotaţie externă a coapsei.
Cele trei plane analizate servesc, deci, numai ca referinţă pentru descrierea mişcărilor.

Planele care împart corpul în două jumătăţi se numesc medio-sagital ( dreaptă şi stângă), medio-frontal (anterioară şi posterioară ) şi medio-transversal (superioară şi inferioară).

La intersecţia celor trei plane se găseşte centrul de greutate al corpului ( S2 ). Pentru articulaţiile distale mişcările se realizează într-un singur plan (mişcări pure). La nivelul articulaţiilor proximale (umăr, şold) se realizează mişcări complexe, în mai multe plane amultan , în timp ce la nivelul articulaţiilor intermediare (cot, genunchi) mişcările se realizează în două plane.

---

Tag-uri: oase, muschi, corp, anatomie, brate, picioare

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 30 January '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---