In anul 87, o armată romană numeroasă (şase legiuni), condusă de Cornelius Fuscus, prefectul pretoriului, va pătrunde în Dacia. Duras, bătran, cedează tronul nepotului moi Decebal. Nu prea bine pregătit să facă faţă mulţimii trupelor romane, Decebal propune încheierea păcii, lucru ce ii este refuzat. încercand o intimidare a adversarului, Decebal trimite vorbă că pe viitor dacă romanii vor dori încheierea păcii o vor obţine numai în schimbul plăţii a doi oholi pentru fiecare roman din Imperiu.

Surprinzand armata pomană într-o zonă în care nu-şi putea desfăşuia forţele, Decebal o nimiceşte într-o luptă în care cade chiar comandantul roman. Numeroşi prizonieri, maşin i de război şi stindarde romane cad în mana lui Decebal. A fost una din oele mai mari înfrangeri suferite de romani. Efectul ei, pe plan strategic, a fost atat de mare, încat Tacitus menţionează in Istorii că nu mai era vorba acum de o luptă pentru respingerea barbarilor, ci se da „lupta pentru apărarea graniţelor şi a castrelor legiunilor."

Conştient de uriaşele rezerve ale romanilor şi de faptul că acesta era doar preludiul unei confruntări de proporţii, Decebal îşi caută aliaţi printre vecini şi îşi consolidează poziţia pe plan intern. în anul următor (88) o nouă armată romană, condusă de bătranul şi încercatul general Tettius Iulianus se îndreaptă spre Dacia, pe un alt drum decat cel folosit de Fuscus. înaintarea armatei romane are loc prin Banat, iar înfruntarea hotăratoare se desfăşoară la Tapae (Porţile de Fier ale Transilvaniei), locul de intrare din Banat în Transilvania.

Dacii sunt copleşiţi de numărul mare al romanilor, Decebal decide să se retragă şi propune pacea. Iniţial, romanii resping propunerea, dar apoi o acceptă, ca urmare a înfrangerii suferite pe frontul quado-marcoman, de a cărui activizare Decebal nu era străin. Pacea încheiată în 89 este un compromis prin care Decebal se recunoaşte clientul Romei în schimbul unui stipendiu fixat de romani şi a unui ajutor în meşteri, instructori militari, arme şi maşini de război necesare întăririi armatei şi construcţiilor militare. în acest fel, Banatul, Oltenia, Muntenia şi Moldova deveniră zone de acoperire a frontierei romane de pe Dunăre.

Pentru a îndeplini formalităţile clientelare, Decebal l-a împuternicit pe fratele său Diegis, care în calitate de succesor prezumtiv, avea dreptul să reprezint statul dac. Pacea încheiată a nemulţumit profund pe rn m;ini, în special pe cei din clasa senatorială cu care Domi tianus se afla într-un vechi conflict şi care urmăreau cu în ingrijorare întărirea Daciei. Pe de altă parte, speranţele îmbogăţire pe seama avuţiei Daciei se spulberau. Din contră Roma urma să contribuie cu subsidii la sporirea puterii luii Decebal.

Cu sprijinul financiar şi material acordat de romanii Decebal şi-a făurit maşini de război şi arme şi a dezvoltat sistemul de fortificaţii care făceau din Dacia şi din capitala ei in bastion şi mai greu de cucerit. Se adună la toate aceste faptul că sub îndrumarea instructorilor militari romani ostaşii daci deprindeau tactica de luptă a legiunilor. Dar preluarea carmei statului roman de către împăratul Traian (98 e.n.) a pus capăt statutului clientelar obţinut de Decebal.

Traian era hotărat să lichideze statul dac, înlăturand astfel priricipala cauză a nesiguranţei graniţei imperiale din zona Duiiării. Măsurile luate de Traian aici spulberă orice îndoială a lui Decebal cu privire la intenţiile Romei. El adoptă rapid contramăsuri. Solii săi trimişi popoarelor vecine încearcă să ridice într-un puternic front antiroman pe toţi cei direct ameninţaţi. Decebal cheamă sub arme circa 160 000 luptători; din care 20 000 din randul aliaţilor germani şi sarmaţi.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 05 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---