Tema familiei într-un roman de până la al Doilea Război Mondial

MARA (Ioan Slavici)

Ioan Slavici este un prozator ardelean, care face parte din familia marilor clasici, alături de Eminescu, Creangă şi Caragiale, creator al realismului social prin volumul "Novele din popor" şi prin romanul Mara, cel mai reuşit dintre cele şapte pe care le scrie, publicat mai întâi în presă în 1894, apoi în volum în 1906.
Romanul are o tematică socială prin prezentarea moravurilor târgului ardelenesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când încep să se manifeste primele forme de economie capitalistă. Romanul va fi o frescă a moravurilor acestei lumi, în care vor triumfa binele, adevărul, cinstea.

Specie epică de dimensiuni considerabile, cu o acţiune complexă, dez voltată pe mai multe fire narative (viaţa familiei Bârzovanu, dragostea dintre Persida şi Naţl, maturizarea lui Trică), cu un număr mare de personaje, un conflict principal (între cele două familii) şi mai multe conflicte secundare (Mara - Hubăr, Hubăr -Hubăroaia), Mara se încadrează în categoria romanelor. Ca estetică, aparţine realismului, prin acţiunea proiectată în mediul rural sau în cel al târgului de provincie, personajele evoluând în strânsă legătură cu mediul social; nota moralizatoare a operei se regăseşte fie în mod direct, prin prezenţa pildelor şi a proverbelor ce caracterizează anumite situaţii, fie indirect, prin pedepsirea personajelor ce se îndepărtează de legile nescrise ale conduitei. La nivel naratologic, evenimentele sunt relatate la persoana a treia, naratorul fiind omniprezent şi omniscient, focalizarea zero şi internă, viziunea naratologică „din spate", perspectivă auctorială.

Unii critici literari contestă titlul cărţii, preferând sugestia lui Nicolae Iorga (Copiii Marei), întrucât în economia romanului cel puţin destinul Persidei ocupă cele mai multe pagini. Totuşi, titlul rămâne adecvat cel puţin în măsura în care Persida este o „Mară juvenilă" (Nicolae Manolescu), multe trăsături ale mamei regăsindu-se în structura interioară a fetei.

Complexitatea tematică a operei rezidă în coexistenţa mai multor aspecte generale: Mara nu este numai monografia târgului ardelenesc de la sfârşitul secolului al XlX-lea, ci mai ales un roman pe tema familiei prin prezentarea relaţiilor dintre familia Bârzovanu şi cea a lui Hubăr, prin evoluţia relaţiilor dintre aceste familii, prin prezentarea altor cupluri, precum Marta-Bocioacă, Hubăr-Hubăroaia.

În discutarea afirmaţiei date, un prim aspect îl reprezintă faptul că protagoniştii romanului erotic provin din cele două familii între care se ţese un conflict social (din cauza diferenţei de statut), etnic (apartenenţe diferite, conflictul români-nemţi), religios (discrepanţa ortodoxism-catolicism).

Drumul acestor familii se intersectează sub imperiul hazardului: vântul spărgând geamul mănăstirii minoriţilor, Persida şi Naţl se văd şi se îndrăgostesc la prima vedere. În ciuda prejudecăţilor comunităţii şi contrar eforturilor lor de a nu nesocoti aşteptările părinţilor, dragostea dintre Naţl şi Persida învinge conştiinţa datoriei, astfel încât ei se căsătoresc în secret şi fug la Viena. Tinerii rămân fideli moralităţii târgului, căci deşi se împotrivesc voinţei părinţilor, nu încalcă legea bisericească. Ajunşi la Viena, plănuiesc să-şi deschidă o măcelărie, având aşadar spirit de iniţiativă şi dorinţa de a se integra social.

Astfel, un rol important în declanşarea crizei cuplului îl au modelele comportamentale ale fiecăruia, preluate din familiile din care provin: Persida moşteneşte de la Mara răbdarea, puterea, firea voluntară, perseverenţa, ambiţia, fidelitatea, conştiinţa datoriei, în timp ce Naţl a avut un tată ce a lăsat tot greul măcelăriei pe umerii soţiei, preferind petrecerea şi jocul de cărţi; în familia Bârzovanu echilibrul se menţine prin afecţiune, înţelegere, respect, iubire, pe când familia Hubăr este lipsită de comunicarea între soţi sau de gesturi de manifestare a afectului. Cei doi tineri preiau fiecare roluri înţelese în funcţie de aceste modele.
În plus, cele două personaje reacţionează diferit în această nouă etapă a familiei. Naţl manifestă chiar violenţă (sparge uşa camerei în care se izolase Persida);

simţind că soţia sa este măcinată de dorul de casă şi de sentimentul de vinovăţie faţă de Mara, Naţl pleacă de acasă, dar Persida îl aşteaptă, dovedind înţelepciune şi toleranţă. Revenind în ţară, se vor ocupa de birtul de la Sărărie, dar Naţl lasă totul pe umerii Persidei, sperând, cu laşitate, că ea îl va părăsi. În ciuda faptului că actele soţului devin tot mai degradante (cartofor, petrecăreţ, risipitor), Persida continuă să creadă în fondul său pozitiv, fiind convinsă că aceasta este doar o criză de rătăcire temporară a lui Naţl. De aici rezultă frumuseţea morală a Persidei, ce întruchipează valorile ce stau la baza unei familii: iubirea, voinţa zămislirii, ordinea, conştiinţa datoriei.

Nu în ultimul rând, ceea ce coagulează familia este naşterea copilului şi aflarea de către Naţl a adevărului legat de Bandi şi de trecutul tatălui său. El înţelege pe de o parte eforturile făcute de tatăl său pentru a păstra intactă liniştea familiei şi pe de altă parte importanţa asigurării unei atmosfere plăcute, bazate pe afecţiune şi încredere, pentru evoluţia normală a unui copil. Astfel, pentru Naţl căsnicia devine o asumare de responsabilităţi.

Naşterea copilului are şi rolul de a restabili echilibrul între cele două familii: mai tolerantă, Mara acceptă ca botezul să se facă în legea catolică.
În concluzie, cuplul Naţl-Persida ilustrează iubirea-pasiune, care înfrânge toate prejudecăţile de ordin social, relogios şi etnic, precum şi factorii interiori ce periclitează temporar armonia cuplului. Prin prezentarea evoluţiei acestei familii, Slavici aduce indirect un elogiu valorilor morale ce asigură în mod necondiţionat întemeierea şi existenţa unei familii în societate.

---

Tag-uri: proza, roman

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---