Este opera narativă de cea mai mare întindere, cu un bogat conţinut, desfăşurat pe o perioadă îndelungată de timp, cu un număr mare de personaje - principale, secundare, episodice - şi cu un conflict puternic. Romanul devine o creaţie de maturitate, pregătită şi anunţată anterior, prin mai multe povestiri şi nuvele, anticipând marile teme ale scriitorului, ca în cazurile lui Liviu Rebreanu, Marin Preda, Camil Petrescu şi alţii.

Au fost şi situaţii, mai rare, când o astfel de operă a fost scrisă în perioada adolescenţei şi tinereţii, ca Romanul adolescentului miop, de Mircea Eliade, dar acesta rămâne doar o încercare îndrăzneaţă, în comparaţie cu Maitreyi.
Caracteristicil e principale ale romanului sunt: o acţiune complexă şi de mare întindere, mai multe planuri narative, paralele ori încrucişate; personaje numeroase şi reprezentative; urmăreşte destinele unor personalităţi bine individualizate sau ale unor grupuri sociale; cunoaşte o mare varietate de forme.

Fiind specia literară cea mai cultivată, clasificarea romanelor se poate face din mai multe puncte de vedere. în literatura universală, se vorbeşte despre: romanul parabolă, romanul, comportamentist, noul roman francez, romanul realist magic, de tip sud american etc. Faţă de situarea în timp a acţiunii: istoric, contemporan, de anticipaţie: după cadrul social-geografic: romanul rural, urban; după formele de organizare: jurnal epistolar, cronică socială; după perspectiva narativă: la persoana întâi, la persoana a treia; subiectiv, obiectiv; după numărul de volume: un volum, două, trei (trilogie), cinci, roman fluviu, roman ciclic.

În literatura română, se întâlnesc o parte din aceste diviziuni: roman istoric -Fraţii Jderi, de M. Sadoveanu; roman social - Ciocoii vechi şi noi, de N. Filimon; tradiţional - Ion, de L. Rebreanu, modern - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de C. Petrescu; obiectiv - Pădurea spânzuraţilor, de L. Rebreanu; subiectiv - Maitreyi, de M. Eliade etc.

În aprecierea unui roman, pot funcţiona, simultan, mai multe criterii: Ion, de L. Rebreanu - realist, social, rural, obiectiv, scris la persoana a III-a; Patul lui Procust, de C. Petrescu - urban, subiectiv, scris la persoana I, epistolar cu elemente de jurnal; Cel mai iubit dintre pământeni, de M. Preda - social, contemporan, subiectiv, psihologic, „ un roman total. Nu fluviu, unde desfăşurarea este orizontală şi cronologică întinsă, nici roman ciclu, unde temele şi destinele se înşiră ca mărgelele pe aţă, ci roman total: romanul unui destin care-şi asumă istoria, romanul unei istorii care trăieşte printr-un destin". (Eugen Simion).
Abordarea unui dialog despre roman nu poate rămâne decât incipientă, de vreme ce există atâtea puncte de vedere diferite şi un câmp de investigaţie aşa de larg.

---

Tag-uri: opera narativa

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---