Prognosticul şi evoluţia hipertensiunii arteriale depind de valorile tensiunii maxime şi minime, ca şi de depistarea precoce a hipertensiunii. Experienţa arată că la diverse controale medicale cel puţin 20% din cei examinaţi nu ştiau că au HTA, chiar în valori ridicate. Aceasta obligă la controlul tensiunii arteriale cel puţin o dată pe an, chiar în absenţa oricărei tulburări.

Precizarea unei hipertensiuni arteriale permanente este un fapt important pentru bolnav, deoarece exceptând hipertensiunile secundare care sunt numai 10% din cazuri şi unele din ele curabile, majoritatea imensă a cazurilor (peste 90%) sunt o hipertensiune arterială esenţială, care, deşi nu i se cunosc cauzele, este „o boală inf luenţată şi ameliorată cu o medicaţie hipotensivâ".

HTA esenţială netratată este cunoscută ca un factor de risc care favorizează localizarea şi agravarea aterosclerozei, antrenând complicaţii cardiace (cardiopatia ischemică) accidente cerebrale, stenoze ale carotidelor sau în membrele inferioare (arterite).

S-a semnalat că 50% din bolnavii hipertensivi au cardiopatie ischemică, iar bolnavii cu infarct miocardic au avut frecvent în trecut hipertensiune arterială. Studiile epidemiologice arată că 2% din hipertensivi sucombă de o boală de inimă, iar 20% din cazuri de hemoragie sau ramolisment (infarct) cerebral.

Coexistenţa cu alţi factori de risc ca fumatul, obezitatea, tulburări în metabolismul grăsimilor, uricemia crescută accelerează evoluţia aterosclerozei spre HTA. Un pericol în timpul evoluţiei este creşterea presiunii minime, care devine primejdioasă dacă depăşeşte 115—120 mmHg prin răsunetul ce-1 are asupra arterelor.

Există „o formă de hipertensiune arterială malignă" cu valori ridicate ale presiunii minime peste 120—130 mmHg, caracterizată prin evoluţie rapidă spre complicaţii cardiace, cerebrale sau renale. Uneori poate să complice o HTA esenţială. Din fericire noile medicaţii hipotensoare au modificat favorabil evoluţia HTA maligne.

Desigur, după precizarea hipertensiunii arteriale şi a unei terapii corespunzătoare, bolnavii hipertensivi trebuie să-şi cerceteze periodic tensiunea arterială, fără ca acest control să constituie o obsesie pentru bolnav, deoarece arsenalul actual de medicaţii hipotensoare este vast şi foarte eficient.

Cercetarea tensiunii arteriale este totuşi dictată de evoluţia bolii şi de cunoaşterea eficienţei medicaţiei hipotensoare. In ultimul timp bolnavii îşi măsoară singuri tensiunea arterială.

Este benefic acest fapt pentru bolnav? Desigur, automăsurarea tensiunii arteriale oferă indicaţii asupra eficienţei anumitor medicaţii hipotensoare, iar prin aceste controale bolnavii devin mai conştienţi şi mai responsabili de boala lor.

S-a constatat totuşi că cifrele găsite de bolnav sunt aproape totdeauna mai mici decât cele găsite de medic, or hipertensiunea permanentă din cursul activităţii este cea care expune la riscuri. Automăsurarea tensiunii arteriale poate fi admisă cu recomandarea să nu devină o obsesie „sau un gest repetitiv" ca de exemplu bărbieritul de dimineaţă, iar valorile găsite să fie controlate cu cele găsite de medic.

Tratamentul hipertensiunii arteriale este desigur condiţionat de cauza HTA:

- o terapeutică cauzală nu poate fi făcută decât în HTA secundară, care este întâlnită doar în 5—10% din cazuri; corectarea anomaliilor arterei renale, sau ale aortei (coarctaţia aortică), exereza unor tumori suprarenale sau hipofizare pot să vindece hipertensiunea;

- hipertensiunea arterială esenţială, care indiscutabil este cea mai frecventă dar cu origine încă necunoscută, este influenţată de medicaţiile hipotensoare ce pot modifica profund evoluţia şi prevenirea complicaţiilor.

Tratamentul HTA esenţiale are drept obiective: corectarea hipertensiunii prin medicaţie hipotensoare, instituirea unui regim de viaţă şi dietetic care să împiedice creşterea tensiunii şi agravarea unor localizări ale aterosclerozei.

Corectarea hipertensiunii se face prin diverse medicaţii hipotensoare: diuretice (nefrix, furantril), hipotensoare care inhibă sistemul nervos simpatic (hiposerpil, clonidina, guanetidina), betablocanţi cu acţiune asupra inimii ca propranolol sau asupra vaselor, vasodilatatoare ca hipopresolul, papaverina, sedativele nervoase ^extraveral, meprobamat, diazepam).

De obicei se asociază două medicaţii, iar dozele sunt individualizate în raport cu stadiul HTA. în cazul normalizării tensiunii arteriale se recomandă continuarea medicaţiei, bineînţeles în doze mai mici, individualizate de medic. Este o greşeală întreruperea medicaţiei hipotensoare; acalmia este înşelătoare, deoarece persistenţa hipertensiunii constituie un risc pentru progresiunea aterosclerozei coronarelor sau a arterelor cerebrale. încetarea bruscă a hipotensoarelor este urmată adesea de creşteri paroxistice ale HTA.

Eficienţa medicaţiei hipotensoare de lungă durată este confirmată de scăderea hemoragiilor cerebrale, a insuficienţei cardiace şi a uremiei. în hipertensiunea malignă se constată supravieţuiri după 5 ani la peste 45% din bolnavi trataţi faţă de 17% la bolnavii fără tratament.
Regimul de viaţă şi cel alimentar completează eficienţa medicaţiei hipotensoare. Cei trei stâlpi de viaţă ai hipertensivului sunt o viaţă echilibrată psihic şi fizic, combaterea sedentarismului şi a obezităţii, evitarea unor alimente bogate în colesterol. De altfel aceleaşi recomandări sunt valabile şi pentru oamenii sănătoşi.

O viaţă calmă, repausul şi relaxarea intermitentă au o influenţă bună asupra HTA. Conflictele, stările de mânie (stresul psihic) sunt motive de agravare care beneficiază de acţiunea tranchilizantelor. Se impune o activitate fizică minimă. S-au constatat scăderi ale tensiunii la bolnavii cu munci fizice moderate în comparaţie cu sedentarii sau cei cu numai activitate intelectuală.

Trebuie" evitate expunerile prelungite la soare, băile prea reci sau şederea la altitudini mari. Călătoriile cu avionul, conducerea automobilului sunt permise, exceptând anumite cazuri.

Regimul alimentar constă în reducerea sării din alimentaţie, dietă săracă în calorii şi scăderea greutăţii în cazul obezităţii. Vor fi evitate prânzurile copioase; băuturile alcoolice, cafeaua sunt admise în cantităţi moderate, insă vor fi evitate în insomnii, palpitaţii, stări de agitaţie.

Ştiut fiind că HTA este factor de risc pentru ateroscleroză între altele, din alimentaţie vor fi evitate grăsimile naturale, alimentele care măresc acidul uric în sânge (sardele, cărnuri tinere, vânat) şi fumatul de ţigarete.

Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: inima, infarct, efort

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---