Prin măsurători precise ale consumului de energie s-au putut stabili gradele efortului : eforturi intense, mijlocii şi mici. In grupul eforturilor mici cităm : mersul pe teren plat, jocurile distractive, unele sporturi uşoare, spălatul, rasul, îmbrăcatul, lectura, participarea la spectacole etc. Ca exemple de eforturi intense amintim : activitatea sportivă, eforturile de alergat, urcat, unele ocupaţii casnice (spălat rufe şi călcat, cărat greutăţi, ridicatul mobilei, lustruitul parchetului, spălatul geamurilor), tăiatul lemnelor, grădinăritul, dansul etc.

Cu ajutorul probelor de efort se pot depista formele precoce ale bolilor de inimă.
Bolnavilor valvulari cu cordul compensat şi cu bună toleranţă la efort le sunt permise, cu prudenţă şi pe durată scurtă, unele eforturi fizice mai mari. Cand aceştia ajung însă la limita intrării în insuficienţa cardiacă, nu au voie să facă decat eforturi mici, în raport cu gradul stării cardiace.

In igiena liipertensivilor reglementarea efortului şi repausului are o mare importanţă. Recomandările în legătură cu repausul se fac în funcţie de stadiul hipertensiunii arteriale. în stadiul I, caracterizat prin absenţa unor tulburări şi complicaţii în sectorul circulaţiei cerebrale, cardiace şi renale se recomandă mişcări şi eforturi moderate sub formă de plimbări, sporturi cu eforturi mic (ciclism, pescuit). în stadiile II şi III, cand s-au produs creşteri mai accentuate ale tensiunii arteriale şi alterări ale arterelor urmate de tulburări în funcţiunea organelor importante, se recomandă restrangerea eforturilor proporţional cu gravitatea bolii. Pentru a se suplimenta repausului prelungit la pat şi de a evita după caz, limitarea orelor de serviciu, concedii medicale bianuale de cate 2-3 săptămani, petrecute la casele de odihnă în staţiuni cu altitudine sub 700 m pentru hipertensivii din stadiul I şi sub 500 m pentru cei din stadiile II şi III.

în angina de piept şi în arteritele cu tulburări accentuate este indicat ca bolnavul să facă mici eforturi, dar sub limita producerii durerii cardiace seu a durerii în membre ; se indică mersul sub limita declanşării durerii de inimă, cu scopul activării circulaţiei periferice. Bolnavii suferinzi de angină pectorală şi de arterite fac uneori greşeala de a se supune repausului prelungit la pat şi de a evita eforturi şi activităţi pe care le pot face. Un efort dozat, la bolnavii coronarieni, este un factor important al dezvoltării circulaţiei colaterale sau ,,ocolitoare" care aduce pe căi deviate sangele în teritoriile muşchiului cardiac insuficient irigat.

In ceea ce priveşte infarctul miocardic, în absenţa fenomenelor de insuficienţă cardiacă şi a acceselor de angină pectorală, după 3-4 luni de la debutul bolii bolnavul poate reîncepe o activitate profesională limitată de 4-5 ore pe zi. După 6 luni de la debutul bolii, bolnavul se poate Întoarce la o zi de muncă normală. Totuşi, reîntoarcerea la munca profesională trebuie să fie condiţionată de unele rezerve şi precauţii. Exercitarea profesiunii să nu fie legată de prestarea unor munci fizice, grele sau de noxe emoţionale puternice şi să fie corespunzătoare cu starea funcţională a miocardului. La nevoie se recomandă schimbarea locului de muncă corespunzător cu posibilităţile fizice şi morale ale bolnavului. între timp bolnavul trebuie să fie recalificat şi readaptat la o muncă corespunzătoare.
Marea majoritate a bolnavilor cu infarct miocardic pot fi recondiţionaţi pentru o muncă utilă, atat pentru ei, cat şi pentru societate.

---

Tag-uri: inima, cardiac, cardiovascular, boala

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 06 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---