Termenul de postmodernism este încă ambiguu şi complicat şi a pătruns în literatura academică abia pe la mijlocul anilor '80, referindu-se la o vastă arie culturală ce cuprinde, pe lângă literatură, artă, arhitectură, muzică, film, sociologie, comunicaţii, modă, tehnologie etc.

Postmodernismul desemnează perioada de după modernism, respectiv cam de după 1950 (în literatura americană şi cea europeană, nu şi la noi, unde a pătruns o dată cu generaţia '80), reluând multe idei ale modernismului, cum ar fi: anularea graniţelor dintre literatura joasă (de consum) şi cea înaltă, hibridizarea genurilor şi speciilor literare, accentul pus pe pastişă, parodie, bricolaj, ironie, ludic, r eflexivitate, fragmentarea şi discontinuitatea discursului narativ, ambiguitate, simultaneitate şi insistenţă, în mod deosebit, pe individul dezumanizat, descentrat. Diferă însă de modernism prin atitudine. Dacă modernismul sublinia tragismul acestor aspecte (individul dezumanizat sau fragmentarea), sugerând că numai arta şi, deci, şi literatura pot reda unitatea Şti coerenţa lor, postmodernismul le priveşte cu ironie, ,jucându-se" cu ele. Ei implică cititorul în procesul creaţiei, punându-l la lucru, solicitându-i memoria, atenţia, spiritul critic şi - mai ales - background-ul cultural.

Altfel spus, literatura postmodernă cere un cititor avizat care poate în orice moment să-şi acceseze bagajul de cunoştinţe (din cele mai diverse domenii) Pentru a se bucura în mod real de sublimul lecturii. Jocul de-a scriitorul, metaliteratura, intertextualitatea, autoreferenţialitatea sunt, de altfel, principii predilecte în postmodemism; jocul cu cuvintele, procesul scrierii devin subiecte de roman (metaromanul) sau de poeme. Nu mai este important ce scrii, ci cum scrii, actul scrierii în sine.

Reprezentanţi ai postmodernismului în literatura universală: Sylvia Plath, John Barth, Thomas Pynchon, Kurt Vonnegut, Vladimir Nabokov, Toni Morrison ş.a., iar în literatura română scriitorii generaţiei '80: Mircea Cărtărescu, Ion Bogdan Lefter, Florin Iaru, Alexandru Muşina, Nichita Danilov, Cristian Popescu, Simona Popescu, Sorin Preda ş.a.

Particularităţi ale poeziei postmoderne:

• demitizarea temelor şi a viziunii poetice;
• implicarea biografismului, „coborârea poeziei în stradă", relativizarea normelor şi a canoanelor;
• lirica va căpăta un caracter narativ, prozaic, evitând (în mod conştient) plasticizarea şi metaforizarea limbajului;
• refuzul sentimentalismului, cultivarea ironiei, a spiritului ludic;
• amalgamarea stilurilor, tipurilor de texte şi de literaturi;
• utilizarea unor forme de intertextualitate: pastişa, parodia, citatul moto-ul, aluzia etc.

---

Tag-uri: poezie

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 22 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---