Daca modernismul, estetica globala a perioadei modernitatii, s-a definit in mod constant ca atac, fronda la adresa realului, ca rupture de lume si de concretul ei social (amendat de artisti ca mercantile, ipocrit, ‘burghez’, pedestru), impunand, in evolutia artelor secolului XX, progresiva lor distantare de realitate, continua lor ‘automatizare’ si intelectualizare (obsesia ‘artei pure’, prevalent absoluta a criteriului esthetic), postmodernismul se doreste estetica organic leagta de lumea actual, expresia in arte a noii realitati socio-istorice instaurate, pe plan mondial, dupa al doilea razboi mondial - postmodernitatea.

Prin postmodernism se incearca reconcilierea domeniului esthetic cu socialul, cu lumea reala si cu omul concret, ‘democra tizarea’ artei, orientarea ei spre aspectele cotidiene, obisnuite, ale vietii.

Considerat un ‘concept-valiza’, termenul de ‘postmodernism’ functioneaza in varii domenii (stiinte, educatie, civilizatie, cultura, literature, arte plastic, media s.a.) -de unde pluralitatea definitiilor si a nivelurilor sale de conceptualizare.
Folosit initial de catre arhitectii americani din anii ’50, termenul de postmodernism viza combinarea unor elemente decorative care aveau insa in structura constructiei, un rol functional, de asigurare a confortului modern, functionalitate camuflata sub aparenta deocrativa. Prima acceptie a termenului, asa cum o ofera lansatorii lui, este aceea de colaj ironic de decoratiuni apartinand unor stiluri, forme si traditii istoricizate, devenite ‘clasice’.

In acceptiunea social-istorica, termenul desemneaza stadiu actual al evlutiei capitalismului, numit de Alvin Toffler ‘al treilea Val’, era tehnologiilor de varf (informatica, robotica, genetica, nucleara, cibernetica, saptiala).

Epoca postmoderna urmeaza, in evolutia mondiala, celorlalte stadia ale capitalismului: capitalismul de piata al secolelor XVIII-XIX - in care marea inventive tehnica a fost motorul cu aburi, iar artele au fost dominate de estetica realismului - si capitalismul monopolist de la sfarsitul secolului al XIX-lea si prima jumatatea secolului XX - perioada motorului electric si a esteticii moderniste.
Postmodernitatea reprezinta cel mai recent dintre aceste stagii, cel al capitalismului planetar, care, datorita supraabundentei de produse si incurajarii prin mas-media a consumului (reclame la produse, confectionarea, in emisiunile TV si marile reviste-magazin ilustrate, a unui model de om-vedeta, definit prin confort, lux, bunastare), este numit si capitalism de consum.

In aceasta etapa a evolutiei sale, omenirea sufera procesul de globalizare, caracterizat prin virtualizarea granitelor statale, prin transnationalizarea economiei, prin circulatia fara precedent a oamenilor, informatiei si produselor cu consecinta in uniformizarea, standardizarea modului de viata, in detrimentul obiceiurilor si traditiilor locale.

Mass-media joaca un rol major nu numai in cadrul procesului de globalizare, ci si in cel al ‘virtualizarii’ realitatii. Propagarea instantanee, simultana cu desfasurarea reala a evenimentelor, a informatiei, pe toata suprafata globului (s-au transmis, in direct, ‘de la fata locului’, revolutii si razboaie, recentul razboi din Irak a fost unul ‘televizat’, prabusirea turnurilor gemene in atacul terorist impotriva Americii a fost transmisa apropae concomitent cu desfasurarea evenimentului) conduce, in opinia lui Fr. Fukuyama, spre un ‘sfarsit al istoriei’, aceasta din urma inteleasa ca evolutie liniara, cautatoare de sens, de ideal, al omenirii.

Epoca postmoderna marcheaza incheierea evolutiei lineare, progrseive, cauzal-teologice a istoriei si umanitatii, pulverizarea ei in desfasurari evenimentiale simultane. Pentru prima oara, omenirea nu mai crede in ideea de ‘sens’ al istoriei, vazut ca progresiva apropiere de un ideal, caci progresul -ideea-forta a ultimelor secole din evolutia omeniri - a devenit o rutina.

Refuzand ideea de predestinare, de drum al colectivitatilor catre o forma ideala de guvernamant, catre o ‘societate ideala’, epoca actuala, numita si ‘post-istoric’, si-a stabilit valori pragmatice, ‘joase’ : dobandirea bunastarii generalizate, impunerea culturii de mase in detrmientul celei ‘mari’, a elitei, si a drepturilor minoritatilor (ecologisti, femei, negri, gay s.a.) - tote vazute ca asiguratoare de confort individual si de stabilitate colectiva.

---

Tag-uri: postmodernism, modernism, real

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---