Înainte de a prezenta regimul dietetic în litiaza urinară, se cuvine menţionată comparaţia sugestivă a sociologului italian Aurelio Peccei privind relaţia omului cu mediul său înconjurător, incluzind şi modul alimentaţie. El compara dezvoltarea socio-economica că a omenirii cu un drum avand o lungime de 60km. Cea mai mare parte a acestui drum s-a desfăşurat prin păduri virgine, in lumea fabuloasă a copacilor despre care nu ştim aproape nimic cu certitudine. Abia după 58—59 km (din cei 60) sunt întalnite animale primitive, desenele din peşteri. Înscrise în km 60 drumului se găsesc primele vestigii ale agriculturii. La 200 m înainte de capăt ne aflăm în preajma castelor romane. Cand mai avem 100 m, întalnim un targ medieval, iar înainte de 50 m aflăm rugul lui Giordano Bruno. Lumina electrică nu va apărea decat pe ultimii 5 m, după care intră tumultuos în istorie locomotivele, avioanele, turboreactoarele, televiziunea. Rezulta deci, că mediul artificial creat de om a apărut numai pe distanţa ultimilor 5 m.

Referindu-ne la modul de alimentaţie a omului constatările nu sunt mai puţin surprinzătoare. Schimbările în modul de alimentaţie care au survenit în mileniile anterioare eu fost nesemnificative şi s-au produs foarte încet. In această situaţie, adoptarea proceselor biochimice de prelucrare şi utilizare în scop energetic a alimentelor consumate nu a ridicat probleme dificile. Dezvoltarea socio-economică, care luat caracterul unei adevărate explozii şi care a crea mediul artificial de care am amintit mai sus, a dus, în mod automat, la modificări importante în modul de alimentaţie.

Produsele naturale consumate de noi timp de milenii au fost, în mare parte, înlocuite cu alimente rafinate sau semirafinate. Consumul de zahăr, de exemplu, a crescut în cursul aceleiaşi generaţii de 5—10 ori în diferite ţări. A crescut, de asemenea, consumul de grăsimi şi de proteine în dauna consumului de cereale, legume şi fructe. Aceste modificări, survenite intr-o perioadă de timp scurtă, adaptarea procesului biochimice şi fiziologice la noile condiţii nu au avut loc, explicand dezvoltarea patologiei metabolice exprimată prin creşterea frecvenţei obezităţii, dislipdemiilor, diabetului, hiperuricemiilor, litiazei urinare etc. De altfel, între aceste tulburări există o interdependenţă, determinată de devierea proceselor biochimice către căi metabolice a căror suprasolicitare se soldează cu tulburările specifice bolilor metabolice. Iată de ce alimentaţia raţională reprezintă o necesitate, atat pentru prevenirea tulburărilor metabolice, cat şi pentru înlăturarea lor.

In scopul prevenirii tulburărilor metabolice, incluzand şi cele specifice diferitelor varietăţi chimice de litiază urinară, se recomandă o alimentaţie echilibrată, care să corespundă calitativ normelor considerate fiziologice pentru condiţiile actuale de activitate, în care munca fizică a fost, în mare parte, înlocuită cu aceea intelectuală, care necesită o cheltuială energetică mai scăzută.

Obiectivul principal al unei alimentaţii raţionale este menţinerea echilibrului biologic caracteristic stării de sănătate. Alimentaţia trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :
a) să fie izocalorică cu cheltuiala energetică necesară menţinerii unei greutăţi normale, adică să prevină atat excesul cat şi deficitul ponderal;
b) să cuprindă toţi factorii nutritivi necesari proceselor biochimice, evitand atat excesul cat şi insuficienţele lor. Din acest punct de vedere, o dietă adecvată trebuie să cuprindă, în anumite proporţii, următoarele principii alimentare : proteine, glucide, lipide, vitamine, substanţe minerale, oligoelemente, fibre alin tare şi apă.
Rolul dietei în această boală este multiplu : Trebuie să reducă importul şi să regleze met lismul substanţelor, pe care analiza sedimentului nar sau a calculilor eliminaţi spontan sau extraşi chirurgical, le-a identificat ca intrand în compoziţia chimică a tipului de litiază.

Dieta trebuie să combată şi unele tulburări digestive care intră în randul factorilor cauzali ai litiazei cum sunt tulburările intestinale în litiaza oxalică. asemenea, trebuie să ţină seama şi de bolile asociat litiazei urinare cum sunt : diabetul zaharat, obezitate guta, afecţiunile hepato-biliare, cardiovasculare, reumatismale etc.
Regimul dietetic trebuie să orienteze pH-ul urinai spre o zonă în care substanţele cristaloide, care s-a dovedit că au tendinţa la precipitare sau că intră compoziţia chimică a calculilor, să se menţină în soluţie.

Orientand pH-ul prin regim alimentar către zona acidă, fosfaţii, carbonaţii de calciu şi magneziu păstrează în soluţie, iar virarea pH-ului spre zona alcalină împiedică precipitarea acidului uric şi cistin.

Este necesar ca dieta să combată avitaminozele în special carenţa vitaminelor A şi B. Se ştie că vitamina A are acţiune trofică asupra epiteliilor căilo urinare.
Un regim alimentar trebuie să permită importul organism a unei cantităţi suficiente de ioni de magneziu, a căror influenţă în menţinerea cristaloizilor urinari în stare de soluţie a fost dovedită experimental şi clinic.
Avand în vedere frecvenţa crescută a litiazei de calcic, dieta trebuie să fie cat mai săracă în ioni de calciu.
sursa imaginii http://members.optusnet.com.au

---

Tag-uri: apa, minerale, cura, tratament, boala, natural

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 03 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---