Aproximativ 75—80% din litiazele renale au în alcătuirea concreţiunilor săruri de calciu (litiaza oxalică, fosfatică, oxalofosfatică).

Dieta va trebui să asigure o diureză optimă, care să ducă la scăderea calciuriei sub 100—150 mg%o, pentru ca sărurile de calciu să nu mai precipite. Intrucat, în mediul acid, solubilitatea sărurilor de calciu este mult crescută, dieta va tinde spre diminuarea pH-ului.

Se recomandă, în litiaza calcică, să se înlăture sau să se limiteze consumul următoarelor alimente : branza, frişca, lactatele, gălbenuşul de ou, ficatul, rinichiul, inima, creierul, sardelele, fulgii de ovăz, leguminoasele (fasolea, lintea, mazărea), nucile, migdalele, măslinele, prunele, caisele, piersicile, strugurii, curmalele, deserturile cu lapte şi ouă, apele minerale calcice. Strugurii folosiţi, deseori, în cura de diureză nu sunt indicaţi, deoarece 1 kg aduce aproximativ 150 mg calciu.

Un mijloc de scădere a calciuriei este reprezentat de diminuarea aportului de vitamina D, lucru care poate fi realizat înlăturand din dietă alimente ca : peştele, untul, ouăle, ficatul, precum şi expunerea îndelungată la soare. Aceasta din urmă transformă pro-vitamina D în vitamină D.

Sunt permise : carnea slabă de vacă, peştele de rau, legumele verzi, painea, cartofii, pastele făinoase, fructele (afară de cele interzise) etc.
sursa imaginii http://www.theage.com.au

---

Tag-uri: apa, minerale, cura, tratament, boala, natural

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 03 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---