Litiaza (calculoza) se refera la prezenta unor „pietre" (calculi) sau incrustatii intr-un canal sau organ cavitar. Se observa mai frecvent in caile biliare, in caile urinare, in canalele glandelor salivare.

Formarea calculilor tine de legi fizicochimice. In general, precipitarea sarurilor se datoreaza unor cauze de ordin general (tulburari de metabolism, avitaminoze, hiperparatiroidism) sau de ordin local (staza si infectie),

a) Litiaza biliara (colelitiaza).

Datorita concentratiei mari a bilei in vezicula biliara se pot produce precipitari ale substantelor cristaline, care vor constitui baza formarii unui calcul prin depuneri de straturi succesive de saruri.
Precipitarea se produce cu mai mare usurinta daca vezicula este infectata sau daca exista o staza datorita functionarii de¬fectuoase a cailor biliare, in special a canalului coledoc, la nivelul sfincterului situat la locul de varsare in duoden (dischinezie biliara).

Dupa compozitia lor, calculii pot fi formati din colesterol, din bilirubina, din carbonati si fosfati de calciu. Cei mai frecventi sunt calculii formati din colesterol si bilirubina. Exista litiaze biliare care nu determina nici o suferinta.

Deobiceiansa, colecistita calculoasa se manifesta prin colici hepatice (durere mare in partea dreapta a abdomenului cu iradieri in spate sau umar), greata, varsaturi si febra atunci cand exista si o infectie a cailor biliare. Cand calculul coboara in coledoc, el constituie un obstacol in eliminarea bilei.

Apare coloratia icterica a tegumentului si mucoaselor, urina devine inchisa la culoare, uneori bruna, materiile fecale decolorate. Boala se observa mai frecvent la femei datorita tulburarilor in metabolismul grasimilor.

Tratamentul consta in papaverina in timpul crizelor, regim alimentar din care se exclud grasimile si ape minerale care sa dreneze usor caile biliare.

Cand colicele se repeta la intervale scurte si in caz de complicatii (colecistita acuta, icter mecanic) se indica tratament chirurgical.

b) Litiaza urinara

Se datoreaza precipitarii sarurilor din urina din cauza unor tulburari de metabolism, avitaminoza A, hiperparatiroidism, precum si unor cauze locale, staza si infectie. Mecanismul de„cimentare" a sarurilor precipitate pentru a forma un calcul nu este elucidat.

Un rol important in aparitia litiazei il au tulburarile in metabolismul apei si al unor electroliti din sange (sodiu, calciu, fosfor). De aceea, boala este frecventa in tarile calde, unde se pierde o cantitate mare de apa din organism prin transpiratie.

Felul alimentatiei are de asemenea importanta. O alimentatie prea bogata in carne va acidifia prea mult urina si va favoriza precipitarea acidului uric. O alimentatie prea bogata in lapte si vegetale va alcaliniza urina si va favoriza precipitarea fos-fatilor si carbonatilor. O alimentatie prea bogata in dulciuri si cartofi (alimente oxalofore) va favoriza precipitarea oxalatilor.

Calculii se formeaza mai frecvent in bazinet; cand sunt mici, ei pot cobora pe ureter, determinand dureri foarte mari (colica nefretica) in regiunea lombara, cu iradieri in jos, spre organele genitale sau coapsa. Mai pot determina greturi, varsaturi, uneori hematurie (sange in urina). Daca piatra este mica, dupa cateva colici se elimina.

Cand este mai mare, se poate inclava in ureter, constituind un obstacol in scurgerea urinei, producandu-se o hidronefroza (dilatatia bazinetului si calicelor) care, daca obstacolul nu este inlaturat, distruge parenchimul renal.

De asemenea, staza de urina de deasupra obstacolului poate sa produca o infectie grava a rinichiului (pielonefrita, pionefrita, pionefroza). Cand calculul bazinetal este mare, determina dureri vagi in regiunea lombara si hematurii la eforturi fizice, dar reprezinta un pericol pentru rinichi, producand scleroza parenchimului, hidronefroza sau infectie.

Uneori litiaza renala este bilaterala si atunci gravitatea este mai mare. Cand calculul bazinetal determina dureri si la urografie se constata o suferinta a rini-chiului, el trebuie scos prin interventie chirurgicala; aceeasi indicatie o are si calculul ureteral inclavat.

Litiaza renala este o boala care recidiveaza frecvent. Pentiu a preveni recidiva, dupa operatie se va indica un regim alimentar in functie de natura calculului:

-in caz de litiaza urica se scot din alimentatie carnea de animal tanar, maruntaiele,cafeaua, ceaiul rusesc si se indica alcalinele;
-in caz de litiaza oxalica, se interzic dulciurile, cartofii, spanacul si se dau acidifiante usoare (Diurocard);
-in litiaza fosfocalcica se interzic laptele si derivatele lui, vegetalele si se consuma zilnic carne si acidifiante urinare.

In toate litiazele se contraindica supele de carne, bogate in saruri si se consuma lichide din abundenta, astfel ca diureza in 24 de ore sa fie peste 1 200 ml. De asemenea se fac cure hidrominerale cu ape de Olanesti si Caciulata.

In timpul colicei se suprima lichidele, se dau antispastice(papaverina), comprese cu apa calda. In caz de infectie se dau antibiotice si sulfamide, pana la sterilizarea urinii.

Litiaza vezicala reprezinta de obicei complicatia unui obstacol subvezical (adenom sau cancer de prostata, stricturi uretrale, scleroza de col vezical).

Clinic se manifesta prin mictiuni frecvente, hematurie la eforturi, urina tulbure.

Tratamentul este chirurgical: o data cu tratarea cauzei se extrage si piatra.

Celelalte litiaze (salivara, pancreatica) sunt mai rare si se manifesta prin dureri la nivelul glandei respective.

---

Tag-uri: litiaza, litiaza biliara, litiaza urinara

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 16 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---