La noi genul dramatic se dezvolta in doua directii principale: - Comedia de moravuri de tip clasic Moliere, culmea fiind opera lui Caragiale,
- Drama istorica romantica, avand iluÅŸtri inaintaÅŸi pe Schiller ÅŸi V. Hugo.
Primele reuÅŸite au fost in 1850: Despot Voda- Alecsandri, in 1863; Razvan ÅŸi Vidra - Hasdeu, 1902: Vlaicu Voda - Al. Davila, culmea fiind trilogia lui Delavrancea: Viforul, Luceafarul, Apus de soare.

In 1819, cand se prezenta pe scena de la CiÅŸmeaua RoÅŸie, Hecuba a lui Euripide> Iancu Vacarescu scrie Prolog:

V-am dat teatru, vi-l paziti
Ca un lacaÅŸ de muze
In el moravuri indreptati
Dati ascutiri la minte
Podoabe limbei voastre
Dati cu romaneÅŸti cuvinte.

Piesa de teatru e scrisa pentru a fi prezentata pe scena. E structurata in acte ÅŸi scene, mod de expunere specific ÅŸi in mod exclusiv - dialogul ÅŸi monologul dramatic, autorul intervenind doar prin indicatiile scenice date in paranteze (didascalii metatext).

Dupa 1909, drama istorica se desprinde de cea romantica de-tip Hugo. Expresia incepe sa fie intens poetica, exprimand o substanta filozofica. intre cele doua razboaie, drama de idei moderna pleaca de la aÅŸezarea in centrul piesei, a dezbaterii deschise ÅŸi dialogul devine un schimb de argumente in jurul unei probleme filozofice. E abandonarea ideii ca drama e in primul rand actiune. Se introduce un element important: dramatismul conflictului in dialog.
Drama a aparut in Franta, Germania secolului XVII-lea cu precursori in Anglia in epoca elisabetana. Cele mai vechi elemente teatrale se intalnesc in folclor, jocuri de copii, de maÅŸti, teatrul de papuÅŸi, obiceiuri legate de momentele esentiale ale vietii.

Personajul este un om complex, imbinand trasaturile pozitive cu cele negative ÅŸi este apropiat de realitate. Conflictul este intre forte egale, iar deznodamantul este mai aproape de realitate. Stilul este conform mediului social ÅŸi cultural in care se situeaza actiunea.

In teatrul contemporan, intriga are structura circulara, accentul nu este pus pe actiune, ci pe starile obsesionale. Tensiunea dramatica este generata de situatii-limita, luand naÅŸtere in absenta oricarei intrigi sau valori care ar putea declanÅŸa conflictul, iar personajul este simbolic. Se remarca substituirea intrigii traditionale, succesiunii cronologice printr-un fond de trairi, de descendenta existentiala, ce pun in evidenta drama omului contemporan.

Teatrul lui Sorescu justifica o afirmatie-sinteza: orice om reprezinta o singuratate. Irationalul, absurdul sunt elementele ce guverneaza universul, fiinta umana suferind drama imposibilitatii de a gasi ÅŸi de a conferi un semn. Tragicul se intalneÅŸte cu banalul. Omului i se la dreptul de a-ÅŸi intelege ÅŸi alege propria forma de existenta, lipsit de liberul-arbitru. Delirul verbal este o stare continua, un uriaÅŸ repertoriu ce ar putea rula la infinit. Accentul se pune pe ilogic, pe aberant, pe neinteligibilul existential.

Iona respinge logica teatrului neconventional ÅŸi propune o proprie conventie, a lipsei unei cazualitati ÅŸi implicit a unei culpabilitati precise. Semnificatiile sunt simbolice ÅŸi dispare localizarea in timp ÅŸi spatiu, gradarea conflictului. E o parabola dramatica, in care eroul este un simbol al spiritualitatii moderne, devastate de intrebari fundamentale asupra conditiei umane. El este un prizonier tragic, al unui univers absurd, simbolizat de chit. Intreaga piesa este o mare metafora, eroul parcurgand un drum initiatic de la viata la moarte, dar moartea este doar un plan simbolic, nu un sfarÅŸit.

Drama subintitulata tragedie in 4 acte - tablouri, cu trei personaje, dar pescarii I ÅŸi II fiind figuranti, alter egouri ale personajului principal., Scrisa in 1965, a fost publicata in 1968 in revista Luceafarul. Face parte din trilogia Setea muntelui de sare, alaturi de Paracliserul ÅŸi Matca, ce pornesc de la mituri reprezentative: al personajului biblic Iona, al meÅŸterului Manole ÅŸi al potopului, introducand in structura lor complexa problematica a zilelor noastre.

Iona lupta impotriva absurdului existential. Forma este de monolog dramatic cu el insuÅŸi, avand un univers ideatic ÅŸi afectiv de mare bogatie. Doar in punctul de pornire este prelucrarea, unui motiv din Vechiul Testament.

Iona este unul dintre cei 12 profeti minori, care a trait in secolul al XVIII-lea i.Hr. Dumnezeu l-a trimis la Miniye pe Tigru. Faradelegile locuitorilor ajunsesera la urechile Domnului. in varianta biblica, el este cel ales, avand functie terapeutica in ordine morala ÅŸi apostolica in cea religioasa. Cutreierat de gandul luciferic al razvratirii ÅŸi-a abandonat misiunea. In portul Jaffa s-a urcat pe o corabie pentru a merge la Tarsus, ceea ce ii atrage pedeapsa. Se starneÅŸte furtuna ÅŸi, aruncat peste bord, este inghitit de un peÅŸte uriaÅŸ, stihiile oprindu-se: chit Dupa trei zile ÅŸi trei nopti, este adus la tarm.

Din mit, Sorescu a luat doar situatia existentiala. Iona devine un simbol al spiritualitatii moderne, devastata de intrebari fundamentale, retorice asupra conditiei umane. Este un personaj de teatru absurd, existentialist. Ideea este setea de absolut a omului in teatrul mitic ÅŸi de idei, apropiat de Samuel Beckett ÅŸi Eugen Ionescu. Este o parabola dramatica a singuratatii, o drama gnoseologica (cunoaÅŸtere), poem al neliniÅŸtii metafizice, eseu filozofic.

In Insomnii, Sorescu spune: “Am vrut sa scriu ceva despre un om singur, foarte singur."

Iona exprima strigatul tragic al eului insingurat: “Singuratatea m-a inghitit ca o balena sau e foarte greu sa fii singur." Sub semnul absurdului apare tragedia omului silit sa infrunte destinul, necunoscutul, divinitatea cu slabele sale puteri. Personajul lui Sorescu nu a facut nici un pacat, şi el se afla de la inceput in peşte. Simbolul este al omului brutalizat de existenta, revoltat de determinarea circumstantelor.

Reprezentarea scenica dureaza 70 de minute ÅŸi pentru prima data este sustinuta de un singur personaj. Este un personaj tragic, al unui univers absurd, simbolizat de monstrul marin. Lupta necurmata a eroului nu este clasicul drum al cunoaÅŸterii dinlauntru catre exterior, ci o intoarcere catre propria fiinta, o cunoaÅŸtere de sine; Existenta este vazuta metaforic: o burta de peÅŸte, fara posibilitatea comunicarii cu exteriorul.

Piesa este alcatuita din 4 tablouri-acte, o mare metafora, ce urmareÅŸte devenirea lui Iona de la inconÅŸtienta la luciditate. Eroul parcurge un drum initiatic de la viata la moarte. El este pescar ÅŸi marea reprezinta aspiratie, iluzie, apa primordiala, un simbol al existentei intr-un ÅŸir neintrerupt de capcane. El traieÅŸte intr-un orizont al aÅŸteptarii ÅŸi din gura peÅŸtelui uriaÅŸ arunca navodul intr-o mare ostila, pescuind propriul destin.

Actiunea primului tablou se desfaÅŸoara sub amenintarea unei primejdii iminente, de care nu este conÅŸtient. El sta cu fata spre mare, in gura deschisa a chitului, atat de uriaÅŸ, incat riu-i sesizeaza prezenta. Decorul urmatoarelor doua tablouri il constituie pantecele peÅŸtelui, iar al 4-lea este o plaja pustie, murdara. Cand gura peÅŸtelui se inchide, Iona este constrans la un exil fortat, intr-o singuratate absoluta. El se opune universului ostil, devine conÅŸtient de rolul sau. PeÅŸtii sunt fiintele primare ale tacerii ÅŸi plutirii, iar atributele fiintei umane sunt solidaritatea, comunicarea, libertatea, aspiratia. De-a lungul intregii actiuni se aud doua voci: prima a lui Iona ÅŸi cealalta a sinelui, a gandurilor rostite cu glas tare.
Dramaturgul a imprimat constructiei o miÅŸcare interioara vizibila in transformarea fizica a personajului. intre prima ÅŸi ultima secventa au trecut ani. Iona este mai intai un om matur, iar in ultimul tablou este atat de batran ca are infatiÅŸareaunui schivnic.

In structura de suprafata nu se intampla nimic spectaculos. Iona, pescar fara noroc, gandeÅŸte, vorbeÅŸte, actioneaza ÅŸi, la sfarÅŸitul primului tablou, falcile neobservate se inchid, el devenind prizonierul cetaceului.
In structura de adancime se cristalizeaza o meditatie de viata ÅŸi moarte, despre lupta omului, despre indoielile ÅŸi slabiciunile sale, despre lumea in care traieÅŸte. Iona cauta ieÅŸirea din labirint, el strapunge pantecele fiecarui peÅŸte ÅŸi in tot acest timp vorbeÅŸte de teama de a nu-ÅŸi pierde mintile. In dialogul cu sine-apar sotia, cei doi copii, dar pe masura ce anii trec aceste imagini se estompeaza, prinzand contururi accentuate imaginea mamei.

Fiinta umana ar vrea sa mai fie nascuta o data pentru a lua viata de la capat, fara sa repete greÅŸelile ÅŸi pentru a intra in fluxul existentei intr-o perioada mai prielnica. Bizarul personaj spune ca ne pierdem viata cu fleacuri, pe care le numeÅŸte legaturi.

Soarta sa nu induioÅŸeaza pe nimeni. Barba i-a crescut lunga ÅŸi face un efort sisific pentru a ieÅŸi din labirint ÅŸi pentru a-ÅŸi afla identitatea. Pe tarm, afla ca ÅŸi-a pierdut memoria ÅŸi incearca sa-ÅŸi aminteasca trecutul. Cum se numeau batranii aceia huni? Dar barbatul cel incruntat ÅŸi femeia cea harnica? Fericit iÅŸi aduce aminte: Iona, eu sunt Iona! Libertatea e o conditie a asumarii responsabile a destinului propriu ÅŸi eroul nu gaseÅŸte calea. Dialogul interiorizat prezinta conditia umana. Personajul dedublat iÅŸi adreseaza replicile lui insuÅŸi ÅŸi lumii intregi ca intr-un delir. in indicatiile de regie se mentioneaza ca scena trebuie jucata exaltat, ca o nebunie.

El exprima dorul de a vedea pe cineva mergand pe drum, de a face o banca, este o acuta conÅŸtiinta a singuratatii omului in univers, o lupta necurmata in care peÅŸtele cel mare il inghite pe cel mic. Iona este destin ÅŸi jucaria destinului, vanat ÅŸi vanator, un Ulise tragic, un don Quijote sublim. Toate incercarile lui de a ieÅŸi din destin sunt sortite eÅŸecului, sunt ca un dumnezeu care nu mai poate invia.
Concret, actiunea lui a fost zadarnica, pentru ca ieÅŸirea dintr-un peÅŸte inseamna intrarea in alt peÅŸte, o succesiune nesfarÅŸita de burti concentrice. Mereu exista limite, toate lucrurile sunt peÅŸti. Traim ÅŸi noi cum putem inauntru. Metafora peÅŸtelui este viziunea centrala a piesei. Omul este in lupta cu jocul absurd al destinului.
Finalul il prezinta pe erou, dupa ce a despicat burta ultimului peÅŸte, inconjurat tot de un ÅŸir nesfarÅŸit de burti - mereu inchis intre doua ferestre. Ratacirea labirintica prin corpul cetaceelor arata ca omul nu poate ieÅŸi din limitele propriului destin. El constata ca libertatea visata nu este cu putinta. De pe nisipul plajei murdare, orizontul i se arata a fi tot o burta de peÅŸte. Spatiul in care se afla il arata prizonier al primejdiilor ÅŸi fatalitatilor omul in puterea destinului.

Singura cale de a se elibera, de a fi el insuşi este sfartecarea propriei burti. Meditatia formulata dezvaluie miezul tragediei. El intelege ca a greşit drumul şi ca trebuie sa gaseasca o cale inversa, In loc sa taie burti de peşte, el işi spinteca propriul abdomen cu sentimentul ca a gasit, nu in afara, ci inauntru deplina libertate. Gestul lui are relevanta simbolica. Iona a luat cunoştinta de propria sa forta interioara: “Acum, daca stau sa ma gandesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine, dar, drumul, el a greşit-o. Trebuie sa o iau in partea cealalta."
Maretia personajului consta in hotararea de a nu se lasa infrant, de a continua cu orice risc: “E invers, totul e invers. Dar nu ma las., Plec din nou." Şi spintecandu-şi burta zice: “Razbim noi cumva la lumina!" Gestul sinuciderii şi metafora luminii au dat naştere la interpretari.

Iona este o conÅŸtiinta ce aspira spre un dincolo, este conditia umana in fata vietii ÅŸi a mortii. Moartea e doar un plan simbolic, nu un sfarÅŸit. Se remarca ÅŸi revolta, o atitudine polemica fata de destin. Tragicul nu rezida in moartea sa, ci in curajul confruntarii cu destinul. Eroul reprezinta umanitatea prelungita in timp ÅŸi spatiu, o serie biologica de stereotipii.

Deznodamantul lasa deschis finalul piesei.

Peştele uriaş poate reprezenta şi un simbol al oranduirii totalitariste, societate in care libertatile fiintei umane sunt anihilate, pantecele fiind o proiectie metaforica a temnitei, a gulagului comunist, in care omul işi pierde identitatea. Una dintre lozincile tinerilor din 1989 a fost “Murim, dar suntem liberi!"

---

Tag-uri: genul dramatic

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 23 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---