La noi genul dramatic se dezvolta in doua directii principale: - Comedia de moravuri de tip clasic Moliere, culmea fiind opera lui Caragiale,
- Drama istorica romantica, avand iluştri inaintaşi pe Schiller şi V. Hugo.
Primele reuşite au fost in 1850: Despot Voda- Alecsandri, in 1863; Razvan şi Vidra - Hasdeu, 1902: Vlaicu Voda - Al. Davila, culmea fiind trilogia lui Delavrancea: Viforul, Luceafarul, Apus de soare.

In 1819, cand se prezenta pe scena de la Cişmeaua Roşie, Hecuba a lui Euripide> Iancu Vacarescu scrie Prolog:

V-am dat teatru, vi-l paziti
Ca un lacaş de muze
In el moravuri indreptati
Dati ascutiri la minte
Podoabe limbei voastre
Dati cu romaneşti cuvinte.

Piesa de teatru e scrisa pentru a fi prezentata pe scena. E structurata in acte şi scene, mod de expunere specific şi in mod exclusiv - dialogul şi monologul dramatic, autorul intervenind doar prin indicatiile scenice date in paranteze (didascalii metatext).

Dupa 1909, drama istorica se desprinde de cea romantica de-tip Hugo. Expresia incepe sa fie intens poetica, exprimand o substanta filozofica. intre cele doua razboaie, drama de idei moderna pleaca de la aşezarea in centrul piesei, a dezbaterii deschise şi dialogul devine un schimb de argumente in jurul unei probleme filozofice. E abandonarea ideii ca drama e in primul rand actiune. Se introduce un element important: dramatismul conflictului in dialog.
Drama a aparut in Franta, Germania secolului XVII-lea cu precursori in Anglia in epoca elisabetana. Cele mai vechi elemente teatrale se intalnesc in folclor, jocuri de copii, de maşti, teatrul de papuşi, obiceiuri legate de momentele esentiale ale vietii.

Personajul este un om complex, imbinand trasaturile pozitive cu cele negative şi este apropiat de realitate. Conflictul este intre forte egale, iar deznodamantul este mai aproape de realitate. Stilul este conform mediului social şi cultural in care se situeaza actiunea.

In teatrul contemporan, intriga are structura circulara, accentul nu este pus pe actiune, ci pe starile obsesionale. Tensiunea dramatica este generata de situatii-limita, luand naştere in absenta oricarei intrigi sau valori care ar putea declanşa conflictul, iar personajul este simbolic. Se remarca substituirea intrigii traditionale, succesiunii cronologice printr-un fond de trairi, de descendenta existentiala, ce pun in evidenta drama omului contemporan.

Teatrul lui Sorescu justifica o afirmatie-sinteza: orice om reprezinta o singuratate. Irationalul, absurdul sunt elementele ce guverneaza universul, fiinta umana suferind drama imposibilitatii de a gasi şi de a conferi un semn. Tragicul se intalneşte cu banalul. Omului i se la dreptul de a-şi intelege şi alege propria forma de existenta, lipsit de liberul-arbitru. Delirul verbal este o stare continua, un uriaş repertoriu ce ar putea rula la infinit. Accentul se pune pe ilogic, pe aberant, pe neinteligibilul existential.

Iona respinge logica teatrului neconventional şi propune o proprie conventie, a lipsei unei cazualitati şi implicit a unei culpabilitati precise. Semnificatiile sunt simbolice şi dispare localizarea in timp şi spatiu, gradarea conflictului. E o parabola dramatica, in care eroul este un simbol al spiritualitatii moderne, devastate de intrebari fundamentale asupra conditiei umane. El este un prizonier tragic, al unui univers absurd, simbolizat de chit. Intreaga piesa este o mare metafora, eroul parcurgand un drum initiatic de la viata la moarte, dar moartea este doar un plan simbolic, nu un sfarşit.

Drama subintitulata tragedie in 4 acte - tablouri, cu trei personaje, dar pescarii I şi II fiind figuranti, alter egouri ale personajului principal., Scrisa in 1965, a fost publicata in 1968 in revista Luceafarul. Face parte din trilogia Setea muntelui de sare, alaturi de Paracliserul şi Matca, ce pornesc de la mituri reprezentative: al personajului biblic Iona, al meşterului Manole şi al potopului, introducand in structura lor complexa problematica a zilelor noastre.

Iona lupta impotriva absurdului existential. Forma este de monolog dramatic cu el insuşi, avand un univers ideatic şi afectiv de mare bogatie. Doar in punctul de pornire este prelucrarea, unui motiv din Vechiul Testament.

Iona este unul dintre cei 12 profeti minori, care a trait in secolul al XVIII-lea i.Hr. Dumnezeu l-a trimis la Miniye pe Tigru. Faradelegile locuitorilor ajunsesera la urechile Domnului. in varianta biblica, el este cel ales, avand functie terapeutica in ordine morala şi apostolica in cea religioasa. Cutreierat de gandul luciferic al razvratirii şi-a abandonat misiunea. In portul Jaffa s-a urcat pe o corabie pentru a merge la Tarsus, ceea ce ii atrage pedeapsa. Se starneşte furtuna şi, aruncat peste bord, este inghitit de un peşte uriaş, stihiile oprindu-se: chit Dupa trei zile şi trei nopti, este adus la tarm.

Din mit, Sorescu a luat doar situatia existentiala. Iona devine un simbol al spiritualitatii moderne, devastata de intrebari fundamentale, retorice asupra conditiei umane. Este un personaj de teatru absurd, existentialist. Ideea este setea de absolut a omului in teatrul mitic şi de idei, apropiat de Samuel Beckett şi Eugen Ionescu. Este o parabola dramatica a singuratatii, o drama gnoseologica (cunoaştere), poem al neliniştii metafizice, eseu filozofic.

In Insomnii, Sorescu spune: “Am vrut sa scriu ceva despre un om singur, foarte singur."

Iona exprima strigatul tragic al eului insingurat: “Singuratatea m-a inghitit ca o balena sau e foarte greu sa fii singur." Sub semnul absurdului apare tragedia omului silit sa infrunte destinul, necunoscutul, divinitatea cu slabele sale puteri. Personajul lui Sorescu nu a facut nici un pacat, şi el se afla de la inceput in peşte. Simbolul este al omului brutalizat de existenta, revoltat de determinarea circumstantelor.

Reprezentarea scenica dureaza 70 de minute şi pentru prima data este sustinuta de un singur personaj. Este un personaj tragic, al unui univers absurd, simbolizat de monstrul marin. Lupta necurmata a eroului nu este clasicul drum al cunoaşterii dinlauntru catre exterior, ci o intoarcere catre propria fiinta, o cunoaştere de sine; Existenta este vazuta metaforic: o burta de peşte, fara posibilitatea comunicarii cu exteriorul.

Piesa este alcatuita din 4 tablouri-acte, o mare metafora, ce urmareşte devenirea lui Iona de la inconştienta la luciditate. Eroul parcurge un drum initiatic de la viata la moarte. El este pescar şi marea reprezinta aspiratie, iluzie, apa primordiala, un simbol al existentei intr-un şir neintrerupt de capcane. El traieşte intr-un orizont al aşteptarii şi din gura peştelui uriaş arunca navodul intr-o mare ostila, pescuind propriul destin.

Actiunea primului tablou se desfaşoara sub amenintarea unei primejdii iminente, de care nu este conştient. El sta cu fata spre mare, in gura deschisa a chitului, atat de uriaş, incat riu-i sesizeaza prezenta. Decorul urmatoarelor doua tablouri il constituie pantecele peştelui, iar al 4-lea este o plaja pustie, murdara. Cand gura peştelui se inchide, Iona este constrans la un exil fortat, intr-o singuratate absoluta. El se opune universului ostil, devine conştient de rolul sau. Peştii sunt fiintele primare ale tacerii şi plutirii, iar atributele fiintei umane sunt solidaritatea, comunicarea, libertatea, aspiratia. De-a lungul intregii actiuni se aud doua voci: prima a lui Iona şi cealalta a sinelui, a gandurilor rostite cu glas tare.
Dramaturgul a imprimat constructiei o mişcare interioara vizibila in transformarea fizica a personajului. intre prima şi ultima secventa au trecut ani. Iona este mai intai un om matur, iar in ultimul tablou este atat de batran ca are infatişareaunui schivnic.

In structura de suprafata nu se intampla nimic spectaculos. Iona, pescar fara noroc, gandeşte, vorbeşte, actioneaza şi, la sfarşitul primului tablou, falcile neobservate se inchid, el devenind prizonierul cetaceului.
In structura de adancime se cristalizeaza o meditatie de viata şi moarte, despre lupta omului, despre indoielile şi slabiciunile sale, despre lumea in care traieşte. Iona cauta ieşirea din labirint, el strapunge pantecele fiecarui peşte şi in tot acest timp vorbeşte de teama de a nu-şi pierde mintile. In dialogul cu sine-apar sotia, cei doi copii, dar pe masura ce anii trec aceste imagini se estompeaza, prinzand contururi accentuate imaginea mamei.

Fiinta umana ar vrea sa mai fie nascuta o data pentru a lua viata de la capat, fara sa repete greşelile şi pentru a intra in fluxul existentei intr-o perioada mai prielnica. Bizarul personaj spune ca ne pierdem viata cu fleacuri, pe care le numeşte legaturi.

Soarta sa nu induioşeaza pe nimeni. Barba i-a crescut lunga şi face un efort sisific pentru a ieşi din labirint şi pentru a-şi afla identitatea. Pe tarm, afla ca şi-a pierdut memoria şi incearca sa-şi aminteasca trecutul. Cum se numeau batranii aceia huni? Dar barbatul cel incruntat şi femeia cea harnica? Fericit işi aduce aminte: Iona, eu sunt Iona! Libertatea e o conditie a asumarii responsabile a destinului propriu şi eroul nu gaseşte calea. Dialogul interiorizat prezinta conditia umana. Personajul dedublat işi adreseaza replicile lui insuşi şi lumii intregi ca intr-un delir. in indicatiile de regie se mentioneaza ca scena trebuie jucata exaltat, ca o nebunie.

El exprima dorul de a vedea pe cineva mergand pe drum, de a face o banca, este o acuta conştiinta a singuratatii omului in univers, o lupta necurmata in care peştele cel mare il inghite pe cel mic. Iona este destin şi jucaria destinului, vanat şi vanator, un Ulise tragic, un don Quijote sublim. Toate incercarile lui de a ieşi din destin sunt sortite eşecului, sunt ca un dumnezeu care nu mai poate invia.
Concret, actiunea lui a fost zadarnica, pentru ca ieşirea dintr-un peşte inseamna intrarea in alt peşte, o succesiune nesfarşita de burti concentrice. Mereu exista limite, toate lucrurile sunt peşti. Traim şi noi cum putem inauntru. Metafora peştelui este viziunea centrala a piesei. Omul este in lupta cu jocul absurd al destinului.
Finalul il prezinta pe erou, dupa ce a despicat burta ultimului peşte, inconjurat tot de un şir nesfarşit de burti - mereu inchis intre doua ferestre. Ratacirea labirintica prin corpul cetaceelor arata ca omul nu poate ieşi din limitele propriului destin. El constata ca libertatea visata nu este cu putinta. De pe nisipul plajei murdare, orizontul i se arata a fi tot o burta de peşte. Spatiul in care se afla il arata prizonier al primejdiilor şi fatalitatilor omul in puterea destinului.

Singura cale de a se elibera, de a fi el insuşi este sfartecarea propriei burti. Meditatia formulata dezvaluie miezul tragediei. El intelege ca a greşit drumul şi ca trebuie sa gaseasca o cale inversa, In loc sa taie burti de peşte, el işi spinteca propriul abdomen cu sentimentul ca a gasit, nu in afara, ci inauntru deplina libertate. Gestul lui are relevanta simbolica. Iona a luat cunoştinta de propria sa forta interioara: “Acum, daca stau sa ma gandesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine, dar, drumul, el a greşit-o. Trebuie sa o iau in partea cealalta."
Maretia personajului consta in hotararea de a nu se lasa infrant, de a continua cu orice risc: “E invers, totul e invers. Dar nu ma las., Plec din nou." Şi spintecandu-şi burta zice: “Razbim noi cumva la lumina!" Gestul sinuciderii şi metafora luminii au dat naştere la interpretari.

Iona este o conştiinta ce aspira spre un dincolo, este conditia umana in fata vietii şi a mortii. Moartea e doar un plan simbolic, nu un sfarşit. Se remarca şi revolta, o atitudine polemica fata de destin. Tragicul nu rezida in moartea sa, ci in curajul confruntarii cu destinul. Eroul reprezinta umanitatea prelungita in timp şi spatiu, o serie biologica de stereotipii.

Deznodamantul lasa deschis finalul piesei.

Peştele uriaş poate reprezenta şi un simbol al oranduirii totalitariste, societate in care libertatile fiintei umane sunt anihilate, pantecele fiind o proiectie metaforica a temnitei, a gulagului comunist, in care omul işi pierde identitatea. Una dintre lozincile tinerilor din 1989 a fost “Murim, dar suntem liberi!"

---

Tag-uri: genul dramatic

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 23 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---