Denutriţia

Această boală apare ca o consecinţă a pierderii echilibrului dintre procesele anabolice şi cele catabolice, în favoarea acestora din urmă; la bază stau cauze economice, sociale, culturale şi medicale. Se realizează un deficit ponderal de peste 15% din greutatea ideală.

Forma primară a denutriţiei rezultă din lipsa de aport a principiilor alimentare. Este corelată actualmente cu starea de subdezvoltare a unor Întinse regiuni din Asia, Africa şi America latină. In decursul istoriei au existat de asemenea perioada de foamete, pricinuite de războaie, secete sau alte calamităţi.

Denutriţia secundară apare în circumstanţe foarte variate: în cazuri de anorexie psihică sau toxică (tabagism, t umori), în diaree cronice, hipertiroidism etc.

Scăderea în greutate este un simptom fundamental. Dacă se măsoară pliul cutanat pe faţa posterioară a braţului, se constată valori sub 4 mm la bărbaţi şi sub 8 mm la femei. Denutritul mai suferă de astenie, fatigabilitate, scăderea rezistenţei la frig şi la infecţii, piele uscată, uneori edeme, ptoze viscerale.

Ancheta alimentară va pune în evidenţă carenţa calorică protidică. Tocmai de aceea tratamentul dietetic este pe primul plan. însă realimentarea unui denutrit poate să pună probleme dificile. Pentru a le evita, realimentarea trebuie să se facă progresiv, fracţionat, în concordanţă cu particularităţile fiecărui caz.


Alte boli de nutriţie şi metabolism

Pentru a nu îngreuna citirea acestei cărţi, vor fi prezentate aici doar câteva date foarte sumare.

- Carenţele unor vitamine (A, D, C, Bx, B12, acid folie, PP) continuă să ridice probleme în lumea contemporană. Există şi excese vitaminice (hipervitaminoze), de pildă pentru vitaminele A, D, K.

- Termenul de „alcoolism11" se referă la totalitatea fenomenelor patologice, petrecute în organismul uman prin consumul abuziv de alcool. Pe lângă intoxicaţia acută (beţia), există o gamă largă de perturbări cronice: la stomac, ficat, aparatul cardiovascular, sistemul nervos. Alcoolismul este în multe părţi ale lumii un adevărat flagel.

- Hipoglicemiile sunt sindroame cu manifestări clinice polimorfe, predominant neuropsihice, induse de scăderea concentraţiei glucozei sangvine sub limita fiziologică; la baza lor stau cauze organice (uneori chiar tumori), funcţionale sau iatrogene. Administrarea de glucoza rezolvă de obicei în mod spectaculos accidentul acut, dar tratamentul definitiv se adresează factorilor cauzali.

- Hemocromatoza este o boală cronică, de origine ereditară sau dobândită, caracterizată din punct de vedere biologic printr-o supraîncărcare cu fier a organismului, iar din punct de vedere clinic prin triada simptomatică: melanodermie, hepatomegalie, diabet zaharat. Terapeutica va avea în vedere în primul rând reducerea aportului şi creşterea eliminării de fier.

- Hiperuricemiile sunt boli rezultate din creşterea în organism a nivelului acidului uric, produs final al metabolismului purinic. Din această categorie face parte guta sau podagra, cunoscută de multă vreme. Precipitarea uraţilor determină fenomenele articulare specifice.

- Porfiriile pot fi caracterizate drept boli metabolice (enzimatice) de origine genetică sau dobândită, al căror substrat fiziopatologic îl constituie acumularea în organism a unor compuşi porfirinici şi precursori ai acestora, ceea ce determină o gamă largă de manifestări (cutanate, abdominale, neuropsihice). Tratamentul este dificil şi are în mare măsură un aspect preventiv.

- Erorile înnăscute ale metabolismului. Sub acest titlu sunt reunite numeroase boli, care au la bază defecte genetice (de multe ori la nivelul unor enzime).
O parte din boli sunt foarte rare. Este un capitol foarte dificil al medicinii şi în perpetuă schimbare.

- Tulburările metabolismului hidroelectrolitic. Cuprind mai întâi tulburările metabolismului apei, care reprezintă circa 60% din greutatea corporală; pierderile se numesc deshidratări, iar stările de încărcare excesivă cu apă poartă numele de hiperhidratâri. Astfel de perturbări pot suferi şi diversele elemente minerale: sodiul (hipo- şi hipernatremii), potasiul (hipo- şi hiperpota-semii), calciul (hipo- şi hipercalcemii), magneziul etc.

- Tulburările echilibrului acido-bazic. Scăderea pH (şi, prin urmare creşterea concentraţiei ionilor de hidrogen în fluidele organismului) caracterizează starea de acidoză; dimpotrivă, creşterea pH (deci scăderea concentraţiei ionilor de hidrogen) caracterizează starea de alcaloză. Aceste modificări pot rezulta din perturbări metabolice ori respiratorii.

Problematica bolilor de nutriţie şi metabolism se bucură de o atenţie din ce în ce mai mare, atât din partea medicilor, cit şi din partea publicului larg. Pentru medicina de familie este un capitol însemnat, deoarece apariţia unora din aceste boli, evoluţia, terapeutica şi chiar prognosticul lor se află sub dependenţa unor factori existenţi în mediul familial (în primul rând factorul alimentar).

Sursa Imaginii - freedigitalphotos.net

---

Tag-uri: hipoglicemie, hemocromatoza, porfiriile

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---