Tulburări metabolice. Se cunoaşte de multă vreme importanţa unor tulburări metabolice pentru formarea şi creşterea calculilor urinari. Ele determina excreţia în cantitate anormală a sărurilor litogene în urină.

Tulburări în metabolismul calciului. Din analiz chimică s-a observat că în 80—90% calculii rena conţin calciu. Un factor important în mecanismul dj producere este reprezentat de eliminarea urinară excel sivă de calciu. Au fost observate valori crescute af calciuriei numai la 50—60% din bolnavii cu litiaz calcică şi la 10—15% din persoanele sănătoase. In mod normal,. eliminarea calciului urinar nu trebuie 1 depăşească 300 mg/24 ore la bărbaţi şi 250 mg24 or la femei , după administrarea unui regim alimentai echilibrat, care conţine 50—60 g branzeturi pe zi Absorbţia calciului se face la nivelul intestinului, î; special în duoden şi este condiţionată de următorii factori :

— Forma sub care calciul se găseşte în alimente sărurile de calciu solubile (cloruri, lactaţi) se absor foarte uşor. Sărurile de calciu insolubile (fosfaţi, sul faţi sau săruri de acid fitic) sunt transformate, în prealabil, în săruri solubile pentru a fi absorbitei Această transformare are loc sub acţiunea acidului clorhidric din sucul gastric ; se formează clorura de calciu, o sare solubilă şi ionizabilă. care se absoarb uşor prin mucoasa intestinală. Sub acţiunea sucului gastric se eliberează, sub formă de clorură de calci şi calciul legat de proteine. Absorbţia calciului are loc în duoden, înainte ca sucul pancreatic şi biliar sa alcalinizeze chimul alimentar.
— Raportul calciu/fosfor influenţează absorbea calciului ; valoarea optimă a acestui raport est de 1,83.

Acidul citric stimulează absorbţia calciului, prin formarea de săruri complexe care se absorb prin pe-i etele intestinal.
Sărurile biliare favorizează absorbţia calciului, formand complexe calcice solubile.
Vitamina D stimulează absorbţia calciului şi, lecundar, a fosforului prin intestin şi induce mobililarea calciului din oase.

Gradul de saturare în calciu a organismului : prin acţiunea sa de micşorare a permeabilităţii membranelor, calciul devine un inhibitor al propriei sale absorbţii, în cazurile în care el se găseşte în exces.
Fitatul de sodiu,un component al cojii de cereale, are un puternic efect de inhibiţie asupra absorbţiei calciului.

Eliminarea calciului se face în proporţie de (i0 -80% prin fecale, iar restul de 20—40% prin rinichi. Hipercalciuria este produsă de mai mulţi factori :
Absorbţia crescută la nivelul duodenului a calciului provenit dintr-o dietă bogată în acest element. Vitamina D măreşte calciuria în mod indirect, favorizand absorbţia lui intestinală. Lindeman şi Margen au demonstrat o creştere a calciuriei după un pranz cu hidraţi de carbon sau proteine. Ingestia de sare face, de asemenea, să crească calciuria. Reducerea ingestiei de magneziu sau creşterea conţinutului de fosfor în alimente duce la scăderea calciuriei. în sar-coidoză s-a pus în evidenţă o scădere a calciului fecal şi o creştere a celui urinar.

Tulburări la nivelul nefronului. Acidoza metabolică este de mult recunoscută ca fiind asociată cu o excreţie crescută de calciu. Se mai întaineşte aşa-zisa hipercalciurie idiopatică a cărei cauză nu este încă bine precizata. Concentraţia calciului în sange este normală dar, prin urină, el se elimină în mare cantitate. Unele hipercalciurii idiopatice sunt legate dej factori endocrini, alţii decat para tiroidele, care acţionează asupra metabolismului fosfocalcic. Alte hipercalciurii sunt legate de leziuni renale, care duc la o scădere a reabsorbţiei calciului la nivelul tubilor. Aci-doza hipcrcloremică primitivă se caracterizează prin calcificări diseminate în interiorul parenchimului renal, uneori vizibile radiologie (nefrocalcinoză). In sange se constată o acidoză severă, cu o scădere accen tuată a rezervei alcaline şi cu hipercloremie. Urin are reacţie alcalină şi există, o hipercalciurie accentuată. Radiologie, se constată o demineralizare osoasă accentuată.

Influenţa diureticelor asupra excreţiei renale de calciu. Diureticele mercuriale cresc eliminările renale de sodiu şi calciu, prin reducerea reabsorbţiei lor lai nivelul tubilor proximali. Acetazolamida, un inhibitor al anhidrazei carbonice are efecte variabile în ceea cel priveşte eliminarea calciului.

Apele minerale care conţin în proporţie ridicată bicarbonat de calciu scad calciuria. Diureza abundentă, menţinută atat în timpul zilei cat şi al nopţii, este un mijloc eficace în prevenirea litiazei, deoarece diluează calciuria. Precipitarea calciului urinar nu se mai poate face cand calciuria este sub 150 mgnon.

Litiaza urinară calcică este cauzată de o serie de factori care produc decalcificări osoase : hiperpara-tiroidie, prin adenom sau hiperplazie primară a glandelor para tiroide, osteoporoză, care poate apărea la menopauză, atrofie testiculară, boală dishing, tratamente prelungite cu cortizon şi A.C.T.H., mielom multiplu, cancer cu metastaze osoase, hipertiroidie etc

Imobilizarea îndelungata la pat se însoţeşte de demineralizarea unei porţiuni de us depărtată de locul unde există fractura, datorită inactivităţii musculare si a tulburărilor circulatorii însoţitoare, lssekutz a demonstrat că, absenţa unei presiuni consecutive, exercite asupra oaselor lungi prin ortostatism, este de importanţă primordială pentru pierderea de calciu osos.
sursa imaginii http://bestphotoshoptutorials.net

---

Tag-uri: apa, minerale, cura, tratament, boala, natural

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 03 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---