"Romanul adolescentului miop" este un jurnal deghizat, autorul mimand ca aceste notatii sunt doar materia prima, ce urmeaza ulterior a fi prelucrata. Intentionat însa transformarea nu a avut loc. Mircea Eliade ne prezint? astfel prima forma a conceptiei sale despre autenticitate, pusa în practica ulterior în eseurile sale si în perfectiontaa Maitrey.

Scris de un adolescent, primul roman al lui Mircea Eliade foloseste procedee ale prozei moderne si se citeste cu un deosebit interes. Autenticitatea ne întâmpina la tot pasul, începand cu primul capitol intitulat "Trebuie sa scriu un roman", unde cu ostentatie declara ca nu are nevoie de inspiratie, si va prezenta propria-i viata cu crizele adolescentei, cu colegii de scoala.

Al doilea capitol se intituleaza "Gloria lui Robert", p ersonaj care îl citeste pe D'Annunzio, italianul "cu carti frumoase si femei frumoase în amintiri". Robert este adolescentul care vrea sa devina faimos si îi citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Este în fond un personaj care îsi schimba în mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri, incluisiv de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se în cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati schizofrenice, ajungând "sa se creada altul".

Ora de muzica, focalizata de autor în capitolul urmator, "Juranal de clasa" este plina de avatarurile nesupunerii vârstelor tinere. Profesorul de muzica publicase o romanta, denumita "Crinul", si voia sa-si recupereze banii pentru tipar, de aceea cerea elevilor sa-i cumpere brosura. Insa întreaga operatiune se transforma într-un imens hohot de ras, perntru ca baritonii clasei încep sa vocifereze la cererea profesorului. Un personaj grotesc care apare în acest capitol sub denumirea de Fosil , este un evreu schiop care stie bine chimie si copiaza la teze. Colea este un personaj funambulesc care îi trage o palma lui Fosil, iar acesta îl reclama pedagogului, care îl pedepseste pentru ca a tulburat ora.

Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica, elevul terorizat de chimie, care citeste de 10-15 ori fiecare lectie si nu intelege nimic, fiind poate exponentul semnificativ al unui învatamânt scolastic, bazat pe teroare si obiectivele unei învatari excelând prin rigiditate.

Capitolul "Intre Don Juani" prezinta doi dandy de Bucuresti, aceeasi dintotdeauna, schimbandu-si doar îmbracamintea si comportamentul în functie de epoca. Discutia se desfasoara în jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite, elevii urmaresc fetele si doamnele pe bulevard, Sylvia e o fata considerata de autor "vulgara". Totul se petrece în atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. Robert vorbeste despre posibilitatea voluptoasa de a se plimba cu o femeie în jurul platanilor, de a o tine de brat, de a se simti împreuna în al noulea cer, în timp ce Dinu povesteste o întâmplare enigmatica, în care ca într-un vis, era rapit de pe o strada de o servitoare si dus la alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca.

Capitolul "Corigenta" descrie o experienta extrema a autorului: ramâne corigent la germana, din cauza unui profesor cu o privire îngrozitoare, care îl face sa uite lectia într-o clipita. Este cuprins de disperare si se gândeste chiar la sinucidere. O alta corigenta apare la matematica .La fel ca în toate timpurile, învatatura provoaca o stare de inconfort existential, durerei groaznice de cap, un stres imens accentuat de mecanicismul învatamântului acelei vremi. Scopul corigentei pentru profesor era acela ca elevul sa se pregateasca mai bine, sa cunoasca mai bine detaliile acelui obiect subtil.

Soarele de noiembrie trist în aceast? perioada a anului, marcheaz? parc? lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un ora? cu o mitologie înc? nedescoperit?. Via?a liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elve?ian, g?sindu-?i m?sur?toare în repeti?iile pentru spectacolul "Un liceu model". Unul din cuplete este dedicat elevului bolnav de g?lbinare din cauza chimiei, lucru real, devenit comic tocmai prin coinciden?a dintre culoarea bolnavului ?i specificul multor substan?e ale acelui obiect de studiu. Unii elevi sunt mai expansivi, al?ii mai timizi, dup? cum este firea fiec?ruia. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se profileaz? lumina unui nou început.

Capitolul "Drumul c?tre mine însumi" al romanului încearc? s? prezinte st?rile suflete?ti specifice adolecen?ei, analizându cu liciditate zbuciumul ?i nelini?tile cerebrale precum ?i curiozitatea ajuns? repede entuziasm pentru problemele sociale. Autorul noteaz? am?nun?it reac?iile ?i incertitudinile dezv?luind contradic?iile fiec?riu adolescent, dar întrez?rim aici ?i începuturile viitoarei personalit??i cu o ferm? disciplin? în munc?, adormind târziu în noapte, fericit unerori c? ?i-a învins propriile-i sl?biciuni.

"Incipit vita nova" ar trebui citit paralel cu amintirile. Pasiunea de latin? i-a fost insuflat? de eruditul s?u profesor Nedelea Locusteanu, autor de docte, eseuri, un îndrum?tor exigent care l-a îndemnat sistematic s? studieze limbile orientale. În afar? de orele de latin, în afar? de gramatic? ?i vocabular acest profesor le deschidea elevilor s?i orizontul de cultur? general? vorbindu-le de Leonardo da Vinci sau despre Pitagora.

Felul cum cu pu?ini bani elevi ultimilor clase de liceu î?i cump?rau sfertul de ceas de dragoste este prezentat "realist " în capitolul "Sâmb?t?".Pentru autor "sâmb?ta este ziua trupului", ziua care l-a emo?ionat mult timp în via?a lui de elev.Capitolul se închei cu o analiz? profund? a st?rilor stranii ce-l înv?lui cufundându-l într-un adânc zbucium sufletesc.

Despre cartea lui Giovani Papini "Un om Sfâr?it " afl?m în capitolul Papini, eu ?i lumea, carte care i-a provocat scriitorului o mare dezam?gire pentru c? scriitorul italian i-a luat ini?iativa scriind ceea ce ar fi vrut al s? scrie, dar ?i pentru c? l-a descris a?a cum este. Inten?ia de identificare cu Papini este total?, adolescentul vrea s?-?i formeze îns? o alt? personalitate, hot?râre de schimbare, care pare irevocabil?: "In curând voi fi altul. Voi ar?ta celorla?i c? fluviul sufletului meu se poate rev?rsa ?i în alt? matc?. Voi rodi pretudindeni roade noi. Lupta se duce în sufletul autorului, pentru crearea unei personalit??i diferite, pentru a descoperi noi r?d?cini acolo unde ele nu sunt. Jurnalul se întinde pe durata unui an întreg:un an lung, plin de reflec?iile unui adolescent care tr?ie?te experimentele cele mai bizare. Prietenii se îndep?rtraz? treptat:"Am fost atât de singur în ultimile luni, încât m? socoteam aproape f?r? prieteni". Revederea cu ei st? sub semnul unui bun r?mas:"Pa?ii mei m? înstr?inau de prieteni, ?i pa?ii lor m? dep?rtau".

O retrospectiv? a vie?ii sale la vârsta de optisprezece ani o face autorul în capitolul "M? clatin? Vânturile".

"Bacaleaureatul" înf??i?eaz? partea final? a epocii de ?colaritate; adolescentul care citise atât de mult se simte ofensat de atitudinea indiferent? a profesorilor, care îl desconsider?, îi dau note mici. Elevul este singur în fa?a profesorului "Sunt aproape trecut. ?i nu simt nici o bucurie, ?i asta m? doare: mult, mult".

Capitolul "Final" consfin?e?te sfâr?itul perioadei de liceu:"Mi-am citit numele pe list?, cu ochi tulburi". Pe autor îl întristau clasele în care nu va mai z?ri nici o fa?? cunoscut? iar "ideea de sfâr?it de epoc?" i se p?rea "cutremur?toare".

Scris de un adolescent, primul roman al lui Mircea Eliade folose?te procedee ale prozei moderne ?i se cite?te cu un interes deosebit, autorul voind astel ca fiecare adolescent s? se reg?seasc? în scrierea lui, de aceea autorul l-a numit "Romanul adolescentului miop", chiar dac? con?ine pasaje întregi din jurnalul adolescentului Eliade.

---

Tag-uri: roman, jurnal, literatura, retrospectiva

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 23 November '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---