Intre mileniile al III-lea si I i.Hr. in toata lumea s-au format asezari omenesti mai mari si au luat nastere primele formatiuni statale. Omul, care traise mult timp in hoarde, in cete si in familii extinse, a inceput sa traiasca acum in comunitati mari. Au luat fiinta primele orase si in acelasi timp au aparut noi probleme care trebuiau rezolvate. Viata in comunitate, care fusese dominata pana atunci de legea celui mai puternic, trebuia asezata pe noi baze.
Pentru a se asigura aprovizionarea locuitorilor orasului, era necesara punerea la punct a comertului. Era necesar ca in oras sa fie aduse grane si carne, iar in schimbul acestora trebuia sa se dea produse realizate in oras. Gratie descoperirii modalitatilor de prelucrare a metalelor, procesul de evolutie a fost mult accelerat. Pent
ru a se obtine bronzul, era necesar sa se obtina si sa se prelucreze minereu. Datorita faptului ca bronzul devenise un lucru necesar, au aparut si meserii noi. Minerii obtineau minereul sau metalul din cariere, iar fierarii prelucrau mai departe minereul, respectiv metalul. Pe masura ce comunitatile umane se mareau, se punea din ce in ce mai mult accent pe specializare. Cei puternici deveneau fierari sau razboinici, iar cei indemanatici deveneau, de pilda, tesatori.
Civilizatiile infloritoare din "tara Celor Doua Fluvii"
Grupurile de popoare care s-au format aici s-au identificat in primul rand printr-o limba si printr-o religie comune. Datorita acestor conditii a fost posibila convietuirea in buna intelegere a popoarelor respective. Insa puterea religiilor, care au luat nastere datorita spaimei provocate omului preistoric de catre fenomenele naturii, a fost folosita si pentru a se forma clase privilegiate si pentru a fi asuprita marea masa a popoarelor respective.
In aceasta perioada in Mesopotamia a fost creata epopeea Ghilgames care a servit mai tarziu ca sursa de inspiratie pentru multe alte mituri religioase si eroice. Personajul central al acestei epopei este Ghilgames, un stapanitor al orasului Uruk, care facea parte din prima dinastie, existenta in jurul anului 2600 i.Hr. Ghilganies era considerat a fi un semizeu. Este adevarat ca Ghilgames i-a asuprit pe locuitorii orasului Uruk, fapt care a provocat interventia zeilor, dar el s-a impotrivit acestora si a ramas de-a lungul secolelor un erou. Se pare ca fenomenul de legitimizare a stapanitorilor absoluti prin intermediul zeilor a existat si la alte civilizatii.
Primele civilizatii care au luat nastere in orase s-au format de-a lungul marilor fluvii. Intre Tigru si Eufrat, adica in asa-numita "tara a Celor Doua Fluvii", s-a dezvoltat regatul sumerienilor, iar in Egipt, in regatul faraonilor, Nilul era artera datatoare de viata. Civilizatii umane au prosperat si de-a lungul fluviului Indus si pe malurile fluviului Galben.
In jurul anului 3000 i.Hr. orasul Uruk a fost imprejmuit cu un zid, care avea sa serveasca la apararea impotriva numeroaselor atacuri organizate de hoardele nomade din regiunile desertice din apropierea orasului. Templele orasului erau construite din caramida realizata din lut ars, decorata cu portiuni reliefate din piatra si metal. Datorita faptului ca devenea necesara organizarea si administrarea orasului-stat nu a durat mult timp pana s-a trecut la scrierea cuneiforma. In apropiere de Uruk au luat fiinta si alte orase sumeriene, la nord de Eufrat. Printre acestea se numara orasele Adab, Isin, Kis, Larsa, Nippur si mai ales Ur. In Antichitate, apele Eufratului treceau chiar prin apropierea zidurilor orasului Ur.
Existau astfel conditiile ideale pentru dezvoltarea comertului. Ur constituia insa si centrul in care era venerat zeul lunii, Nanna. Marele zigurat al lui Nanna este cel mai bine conservat turn de templu din Mesopotamia.
Dupa infrangerea sumerienilor de catre akkadieni, in jurul anului 2350 i.Hr., cultura meriana a decazut. La putin timp dupa aceea, adica in anul 2170 i.Hr., au navalit din est guteenii si au pus capat dominatiei akkadienilor. Numai regele Hammurapi (in jurul anului 1700 i.Hr,) a reusit sa uneasca spre finalul domniei sale toate teritoriile tarii. Datorita acestui fapt, Babilonul a cunoscut o perioada de inflorire economica si culturala. Se pare ca in perioada de 40 de ani in care a condus Babilonul, el s-a ocupat personal de navigatie, de reali-zarea unor sisteme de irigatii pentru agricultura, de incasarea impozitelor, de construirea unor temple, precum si a altor cladiri.
Printre cele mai mari reusite ale sale in domeniul administrativ se numara si realizarea unui cod juridic babilonean, a asa-numitului Codex Hammurapi. Acest cod juridic constituie cea mai importanta lucrare juridica din Orientul antic. In iarna anului 1901, in Irak, s-a gasit un bloc negru de diorit, cu o inaltime de peste doi metri, rupt in trei bucati. Pe acest bloc din diorit sunt daltuite texte de lege. El a fost restaurat si poate fi admirat in prezent la Muzeul Luvru din Paris.
In timpul acestei prime dinastii babiloniene a luat nastere in nordul tarii orasul Assur, un al doilea centru al puterii, apartinand amoritilor. In anul 1531 i.Hr. hititii au distrus Babilonul si in cele din urma acesta a intrat in stapanirea casitilor. In urmatorii 400 de ani Babilonul a cunoscut cea mai prospera perioada din istoria sa. Orasul Assur s-a aflat sub influenta regatului mitanic, ale carui baze au fost puse de catre huritii din Caucaz. Acestia au stapanit incepand din 1700 i.Hr. teritoriul care se intindea din nordul Mesopotamiei pana in Anatolia.
Vechiul Egipt
Intre anii 3000 si 2900 i.Hr. a luat nastere in Egipt ceea ce s-a numit "Vechiul imperiu". Toate civilizatiile antice din acest teritoriu erau dependente de apele Nilulului, acesta constituind sursa de existenta a civilizatiilor respective. Inundatiile anuale nu aduceau cu ele numai cantitati suficiente de apa, ci si pamant fertil. Pentru a supravietui, pentru oameni era foarte important sa prevada cu cat mai mare exactitate perioadele fertile. Aceasta situatie a adus cu sine preocuparea pentru astronomie, pentru matematica si punerea la punct a primului calendar.
Prin realizarea primelor ambarcatiuni, Nilul a devenit o cale ideala de transport, dar a servit si la dezvoltarea comertului. Datorita faptului ca in religia egipteana faraonii atotstapanitori erau considerati fiinte cu atribute de zeitati, si pentru ca se credea in existenta vietii de dupa moarte, nu trebuie sa ne mire faptul ca s-au construit monumente funerare din ce in ce mai mari si din ce in ce mai fastuoase. Incepand din anul 2650 i.Hr., adica de pe vremea farao-nului Djoser, a inceput era construirii piramidelor, care a durat pana in anul 1000 i.Hr. Pe suprafete rectangulare s-au construit piramide din piatra care aveau dimensiuni impresionante. Dintre acestea, cea mai mare este piramida lui Kheops care are o inaltime de 146 m!
Numai pentru realizarea acestui monument funerar au fost asezate unele peste altele, cu foarte mare precizie, blocuri de piatra cantarind 6,5 milioane tone. Se presupune ca la construirea piramidei respective au lucrat timp de 20 de ani, 100 000 de sclavi. Pentru construirea acelei impresionante piramide nu era suficienta doar forta fizica. Erau necesare si cunostinte de matematica, inovatii in domeniul mijloacelor de transport si al constructiilor. Cioplitorii trebuiau sa realizeze fiecare bloc de piatra, respectand exact indicatiile mesterului constructor. Pe langa toate acestea era necesara si asigurarea hranei si cazarii numarului mare de muncitori, cat si transportul rocii necesare la locul in care se construia.
si imbalsamarea cadavrelor (mumiile) constituia in Egipt un domeniu caruia i se acorda foarte multa atentie. Pentru a calatori in conditii cat mai bune in imperiul mortilor, acestia erau pregatiti si imbalsamati, deoarece egiptenii credeau in reincarnare, in mormant erau asezate nu numai trupurile mumificate ale celor decedati, ci si provizii si ambarcatiuni, astfel incat cei plecati dintre cei vii sa poata calatori spre lumea mortilor.
Civilizatiile Americii Centrale
Nu s-a putut stabili nicio legatura intre piramidele egiptene si piramidele in trepte ale civilizatiilor din America Centrala. Acestea au fost construite in jurul anului 1200 i.Hr. si au servit drept temple sau palate. O curiozitate pentru civilizatiile antice americane este faptul ca roata, care este considerata drept o descoperire primordiala a omenirii, nu a fost utilizata aici decat prea putin, iar in unele culturi chiar deloc. Totusi, au existat in acest spatiu unele civilizatii importante si autonome despre care se cunoaste, din pacate, prea putin.
Cultura hindusa
Pe teritoriul strabatut de apele fluviului Indus, in nordul Indiei si Pakistanului de astazi, a luat nastere intre anii 3000 si 2500 i.Hr. cultura hindusa. Aceasta a fost strans legata de cea mesopotamiana, dar s-a dezvoltat independent. De-a lungul fluviului s-au dezvoltat peste 20 de orase, unele dintre ele, de exemplu Mohenjo-Daro, Harappa, Chanhu Daro, Amri si Janghar, fiind adevarate metropole.
Aceste orase au fost realizate conform anumitor planuri bine puse la punct. Intre case, care erau construite din tigla uscata la aer, existau strazi largi care dispuneau de spatii pentru pietoni si pentru circulatia carelor trase de boi. Existau fantani si jgheaburi pentru apa potabila, cat si canale destinate scurgerii apelor reziduale. In locuinte existau toalete si unele dintre acestea erau prevazute chiar cu bai. Aceste bai existente in unele dintre locuinte, cat si baile publice erau destinate asigurarii igienei locuitorilor oraselor.
Existau mari centre comerciale in care se facea comert cu alimente, precum si cu alte marfuri. Daca se face o comparatie intre aceste orase-cetati care au fost inghitite de ape si orasele europene ale Evului Mediu, se va ajunge la concluzia ca multe dintre inventiile si ideile existente in istoria omenirii au trebuit redescoperite, deoarece din cauza razboaielor, catastrofelor sau disparitiei diferitelor civilizatii acestea au fost date uitarii.
Intre mileniile al III-lea si I i.Hr. in toata lumea s-au format asezari omenesti mai mari si au luat nastere primele formatiuni statale. Omul, care traise mult timp in hoarde, in cete si in familii extinse, a inceput sa traiasca acum in comunitati mari. Au luat fiinta primele orase si in acelasi timp au aparut noi probleme care trebuiau rezolvate. Viata in comunitate, care fusese dominata pana atunci de legea celui mai puternic, trebuia asezata pe noi baze.