Hemoragia reprezinta scurgerea sangelui in afara sistemului vascular, avand ca rezultat scaderea masei sanguine, atat cantitativ cat si calitativ. Dupa felul vasului, hemoragia poate fi arteriala, venoasa, capilara si mixta.

Dupa locul unde s-a produs revarsarea sangelui, poate fi:
hemoragie externa, cand sangele se scurge in afara organismului, si hemoragie interna, cand sangele se scurge intr-o cavitate seroasa (peritoneu, pleura, pericard).

Cand se produce intr-un organ cavitar (stomac, intestin) si se exteriorizeaza dupa un anumit timp, cu anumite modificari (melena, hematemeza, hemoptizie) se numeste hemoragie exteriorizata.

Cand sangele se acumuleaza in tesuturi sau sub piele (hematom), hemoragia se numeste intratisulara. Dupa cantitatea sangelui pierdut poate fi:

he moragie mica, 40-500 g; mijlocie, 500-1 500 g; mare, 1 500-2 000 g si mortala.

Dupa momentul producerii poate fi:
primitiva, care se produce concomitent cu traumatismul, si secundara, care apare dupa un timp variabil, timp in care se produce ulcerarea peretelui vascular sau liza cheagului de hemostaza, printr-un proces infectios.

Dupa cauza, hemoragiile pot fi:
traumatice, accidentale sau chirurgicale si medicale, datorita, de asemenea lezarii peretelui vascular, dar pe un teren modificat de anumite boli (diabet, infectii, avitaminoze).

Tulburarile consecutive unei hemoragii sunt datorate pierderii de hematii care transporta oxigenul in tesuturi; din aceasta rezulta anoxia tisulara si scaderea masei sanguine circulante, precum si tulburari grave de hemodinamica.

Acesti trei factori determina tulburari ale intregului organism, dar mai ales la nivelul organelor care au nevoie de mai mult oxigen si care se resimt datorita acestei hipoxemii (sistemul nervos, inima, ficatul, rinichii).

In aprecierea gravitatii unei hemoragii, viteza pierderii sanguine are mare importanta: o hemoragie rapida poate fi mortala chiar in cantitati mici. Gravitatea hemoragiei mai depinde si de originea ei, hemoragiile arteriale fiind mai grave.

Simptomele hemoragiei sunt variabile: intr-o hemoragie arteriala, sangele scurs are culoarea rosu-deschis si tasneste ritmic, cu presiune.
Intr-o hemoragie venoasa sangele de culoare rosu-inchis se scurge continuu, fara presiune.

In hemoragiile interne, simptomele sunt in legatura cu locul de acumulare a sangelui (pleura, peritoneu, pericard, articulatie). Tratamentul hemoragiei cuprinde trei etape: hemostaza, compensarea hemoragiei si ajutarea organismului in faza de reparare a pierderilor suferite.

Oprirea unei hemoragii se numeste hemostaza; ea poate fi spontana sau terapeutica medicala sau chirurgicala . Compensarea hemoragiei trebuie efectuata imediat dupa hemostaza sau concomitent cu ea si reprezinta totalitatea masurilor medicochirurgicale care au ca scop restabilirea functiei circulatorii prin reechilibrarea hemodinamicii, restabilirea respiratiei si nutritiei tesuturilor si refacerea masei eritrocitare.

Transfuzia de sange este mijlocul cel mai bun pentru aceasta si corespunde tuturor cerintelor. Ajutarea organismului in faza de reparare consta in aplicarea unui tratament antianemic energic (alimentatie bogata in fier si vitamine, transfuzii mici si repetate, extracte de ficat). In general, perioada de recuperare este lunga.

---

Tag-uri: hemoragie, sange, vase

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 12 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---