Pierdere de substanţă afectând mucoasa, submucoasa şi stratul muscular ale teritoriilor tubului digestiv supuse acţiunii peptice a sucului gastric, boala este destul de frecventă, survenind până la 15% din populaţie.

Are ca localizare, în primul rând, duodenul, apoi stomacul, mai rar partea inferioară a esofagului şi intestinul subţire (de obicei după o operaţie pentru o complicaţie importantă a ulcerului gastroduodenal). In etapa actuală cauzele ulcerului sunt incomplet elucidate, dar se ştie că este vorba despre interacţiunea dintre factorii clorhidropeptici şi factorii de apărare ai mucoasei gastroduodenale.

Boala are caracter ereditar; evoluţia se întinde pe o perioadă îndelungată până la 40 de ani sau chiar mai mult, manifestându-se în puseuri sezoniere dureroase, ritmate de mese, zilnice, însoţite uneori de vărsături.

Durerea este caracteristică sub formă de foame dureroasă, ce dispare la ingestia de alimente, sub forma de durere nocturnă, ce se linişteşte la ingestia de bicarbonat de sodiu sau lapte. Reapariţia durerii are loc la 30 de minute după mese la ulcerul gastric, la 2—3 ore la cel duodenal.

Durerea este epigastrică, cu iradieri în hipocondrul drept şi sting şi uneori este însoţită de fenomene dispeptice necaracteristice, ca modificări de apetit, senzaţie de arsuri retrosternale, eructaţii, greţuri, constipaţie. Vărsăturile nu sunt obligatorii, caracterizând stenoza pilorică, una din complicaţiile ulcerului.

Pe măsură ce boala înaintează în vârstă, îşi pierde aspectul caracteristic, se învecheşte, şi se complică. Când craterul ulceros cu fenomenele inflamatoare supraadăugate cuprinde straturile profunde ale regiunii afectate, apare stenoza sau obstrucţia pilorului, caracterizate prin vărsături tardive postprandiale, slăbire în greutate.

Altă complicaţie este perforaţia, însoţită de dureri abdominale, caracteristice: foarte intense, cu apărare musculară, abdomen dur de „lemn", puls rapid peste 100 pe minut. Diagnosticul se face clinic şi radiologie prin imagini caracteristice, „niveluri hidroaerice", impunând intervenţie chirurgicală de urgenţă.

Hemoragia, complicaţie frecventă, constă în hematemeze — vărsături cu sânge ca „zaţul" de cafea" — sau eliminarea unor scaune negre ca păcura, lucioase, denumite melene, însoţite, atunci când cantitatea de sânge pierdut este mare, de creşterea frecventă a pulsului, scăderea TA, lipotimie. Stenoza pilorică, hemoragia repetată de 3 ori sau masivă şi perforaţia sunt indicaţii chirurgicale absolute.

Examinarea secreţiei gastrice arată, în ulcerul duodenal, creşterea secreţiei bazale şi a concentraţiei de acid clorbidric. In ulcerul duodenal predomină bipersecreţia cu biperclorhidrie, în ulcerul gastric secreţia gastrică este normală sau subnormală. Metoda de diagnostic al ulcerului duodenal este radiologică. Aceasta pune în evidenţă semnul major sau direct „nişa" sau semne indirecte ca deformările retractile ale zonelor înconjurătoare.

Deoarece numai ulcerul gastric pune probleme diferenţierii lui de cancerul gastric, multe cancere gastrice puţind evolua sub masca radiologică, endoscopică şi chiar clinică a unui ulcer, este necesar şi obligatoriu examenul endoscopic cu prelevări bioptice din ulceraţia gastrică.

Relaţia ulcer gastric — cancer gastric este mai puţin obişnuită, dar există cicatrizări în care ciclul închiderii nişei suferă şi apare leziunea malignă de obicei pe marginea nişei. Chiar observându-se închiderea nişei gastrice, bolnavii necesită dispensarizare şi control periodic, ulcerul gastric fiind considerat ca o leziune premalignă.

Tratamentul este igieno-dietetic, medicamentos şi chirurgical.

Tratamentul igieno-dietetic: bolnavii cu diagnostic de ulcer duodenal, în perioada dureroasă vor ţine regim alimentar de protecţie gastrică cu mese mici şi repetate, in care vor evita alimentele acide (acrituri, borşuri, citrice, mere), condimentele, dulciurile concentrate, soluţiile saline concentrate.

Vor fi evitate supa de carne, gelatinele, carnea insuficient prelucrată termic, iar în perioadele cu dureri foarte vii, chiar carnea timp de câteva zile, acestea eliminându-se greu din stomac şi excitând sucurile gastrice. Vor fi evitate merele şi salatele de crudităţi.

Tutunul va fi cu desăvârşire interzis, dovedindu-se că are maximă nocivitate în întreţinerea leziunilor ulceroase. De asemenea alcoolul va fi interzis bolnavilor cu ulcer duodenal şi gastric. Acelaşi regim este indicat şi în ulcerul gastric.

Tratamentul medicamentos, extrem de diversificat în funcţie de complexele mecanisme ce produc ulcerul gastric şi cel duodenal, va fi individualizat pentru fiecare bolnav; antispasticele şi anticolinergicele ca lizadon, scobutil vor fi administrate înainte de mese celor cu ulcer duodenal, metaclopromidul cu acţiune de golire a stomacului celor cu ulcer gastric. Alcalinele sub formă de prafuri, emulsii sau tablete vor fi administrate o dată la 3 ore — şi în timpul nopţii — dacă bolnavul are dureri.

In terapia modernă s-au descoperit aşa-numiţii inhibitori de receptori H2 de histamină (cimetidina), ca preparatele Tagamet, Belomet etc., care au dat rezultate bune în ulcerele gastroduodenale. Acest preparat trebuie administrat numai la avizul medicului, sub control strict medical, având în vedere că pot să survină unele interacţiuni medicamentoase şi efecte secundare. Preparatele de cimetidina inhibă secreţia gastrică bazală pentru 5—6 ore, adică cea nocturnă şi sunt indicate mai ales seara la culcare la ora 22— 23. Inhibă şi secreţia provocată şi se administrează şi în timpul zilei la mesele de dimineaţă şi prânz.

Acest preparat se indică mai ales în ulcerele rebele la tratamentul cu anti-acide, pentru ulcerele endocrine din boala Zollinger-Ellison (ulcere multiple cu secreţie foarte abundentă şi foarte acidă, diaree, hemoragii digestive), în hemoragii digestive superioare imediat după intervenţii chirurgicale, la bolnavii cu contraindicaţii chirurgicale.

Există unele preparate care se adresează factorilor de apărare a mucoasei gastrice şi acestea numai la indicaţia medicului ce are în îngrijire bolnavul.

Ulcerul gastric la care după 3 săptămâni în condiţii de spitalizare nu se modifică nişa, se operează. Dacă nişa diminua, dar nu se închide, se va mai aştepta 3 săptămâni, după care se va reexamina bolnavul şi dacă nişa nu s-a închis, se va opera. Bolnavii cu nişa închisă vor continua regimul de cruţare, în orice caz fără tutun şi alcool, vor păstra indicaţiile terapeutice ale medicului, prezentându-se periodic la control radiologie şi endoscopic.

Gastrita bontului survenită prin reflux biliopancreatic, poate să dea hemoragie digestivă şi se comportă ca o gastrita cronică.

Stomita apare după suturi chirurgicale, granuloame de fir. De multe ori se rezolvă prin extragerea prin gastroscop a firelor neresorbite.

Bolnavii operaţi de ulcer duodenal trebuie dispensarizaţi, deoarece începând de la 10 ani după operaţie incidenţa neoplasmului gastric este foarte crescută.

Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: stomac, alimentatie, consult

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---