Statistics:
Visits: 2,060 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Ce este fractura
Q: | Intreaba despre Ce este fractura |
Fractura este intreruperea traumatica a continuitatii unui os. Prin aplicarea masurilor de securitate si protectie a muncii si prin aplicarea tehnicii inaintate in intreprinderile industriale, numarul fracturilor datorate accidentelor de munca s-a redus.
Cel mai frecvent se intalnesc la adultii intre 30 si 40 de ani. La copii, desi trumatismele sunt mai frecvente, fracturile sunt proportional mai rare, datorita faptului ca ei au oasele mai elastice, corpul mai usor, iar musculatura mai putin dezvoltata.
Cauza este traumatismul. Mecanismul este diferit, dupa cum traumatismul actioneaza direct sau indirect.
Actiune directa: forta vulneranta actioneaza direct asupra oaselor superficiale, acoperite numai de piele sau dupa ce a zdrobit parti moi.
Actiune indirecta: fractura se p roduce la distanta de locul de aplicare a fortei si se poate produce prin indoire, in punctele mai slabe, sau la nivelul portiunii unde osul isi schimba forma (de exemplu, in caderile pe umar se fractureaza clavicula), prin rasucire, prin smulgere si prin apasare.
Sediul poate fi diafizar (partea mijlocie a osului), diafizoepifizar (spre extremitatea osului), epifizar (la extremitatea osului).
De obicei, fractura este completa. La copil poate fi incompleta in fracturile prin indoire; tot la copil, fractura se poate produce la nivelul cartilajului de crestere (dezlipire epifizara).
Linia fracturii este diferita : oblica, transversala, in varf de clarinet, in T, in Y, in spirala; de asemenea pot fi fracturi cu doua sau mai multe fragmente (cominutive).
Daca pielea este nevatamata, fractura este inchisa; daca pielea este ranita si focarul de fractura comunica cu exteriorul fractura este deschisa si, datorita posibilitatii infectiei, este grava.
Sub actiunea muschilor care se insereaza pe fragmentele osoase, acestea se deplaseaza datorita contractiei musculare, ceea ce constituie o alta cauza de gravitate a fracturilor, mai ales ca intre fragmente, se pot interpune fibre musculare, care nu vor permite formarea calusului, fiind necesara interventia chirurgicala.
Semne clinice: durere vie, echimoza, deformarea regiunii, scurtarea regiunii, impotenta functionala.
Ca semne de siguranta:
mobilitate anormala si frecatura osoasa; cautarea acestor semne este foarte dureroasa si ele lipsesc in fracturile incomplete.
Examenul cel mai sigur pentru diagnostic este radiografia, care trebuie facuta in cazul oricarui traumatism osos. Din focarul de fractura pornesc impulsuri nervoase, care ajunse la scoarta produc reflexe corticale neuroumorale.
Aceste reflexe nu au numai un caracter patologic, ci in acelasi timp produc o serie de reactii locale si generale, care duc la vindecarea fracturii.
In focarul de fractura apar modificari care duc la osificare (formarea de calus osos). Primul stadiu al calusului este format din fibrina cheagului hematomului; urmeaza apoi calusul conjunctiv, pe fibrele caruia se depune oseina, care va suferi apoi procesul de calcificare pentru a forma calusul osos.
Timpul in care se face consolidarea depinde de varsta bolnavului, de dimensiunile osului,de asezarea capetelor osoase, de distanta dintre ele, de tulburarile hormonale, alimentatie, tratament.
In general, o fractura se consolideaza intre 25 de zile si 3 luni. De vindecare absoluta se poate vorbi antre 3 si 18 luni si inseamna reintoarcerea la normal a functiei articulare si musculare a segmentului corespunzator.
Fracturile se pot complica cu: soc, embolie grasa (de fapt embolia este datorata unei tromboflebite a venelor din jurul focarului de fractura), hematom peri sau intraarticular. Cand calusul nu se osifica, cele doua fragmente osoase neconsolidate sunt mobile (pseudartroza).
Tratamentul va avea urmatoarele obiective: reducerea fracturii, astfel ca fragmentele sa fie in contact si in axul longitudinal al osului si mentinerea fragmentelor reduse in situatia buna pana la consolidare; in perioada de imobilizare sa fie posibila o mobilizare activa si fara durere a cat mai multor articulatii ale membrului lezat si a intregului corp; asigurarea unei alimentatii bogate in calciu si vitamine.
O mare importanta in rezultatul tratamentului il are ajutorul de urgenta; lipsa unei actiuni organizate de prim ajutor poate prelungi timpul pana la vindecare si poate provoca infirmitati sau chiar moarte.
O mare importanta o are cunoasterea normelor de acordare a primului ajutor. Ea da posibilitatea accidentatului sa se autoajute, iar celor din jur sa poata da primul ajutor pana la sosirea medicului sau sa organizeze transportul in cele mai bune conditii.
Transportul unui accidentat la care se banuieste o fractura se face numai dupa imobilizarea care se poate realiza cu ce avem in momentul acela la indemana: bete, scanduri, curele, cartoane.
Acestea se invelesc in haine, rufe, vata, ca sa nu supere prin duritatea lor. Altele se aseaza pe partile moi, acolo unde nu este pericol sa striveasca vase sau nervi.
Ele nu trebuie sa vina in contact cu partile osoase acoperite doar de piele, caci produc dureri. Cand nu avem la indemana nici un obiect cu care sa imobilizam fractura, pentru membrul inferior se poate folosi ca atela, membrul sanatos, iar pentru membrul superior, toracele.
Este important ca inainte de imobilizarea provizorie, prin tractiune usoara sa se redea regiunii forma apropiata de cea normala, cu foarte multa prudenta si bagare de seama.
In felul acesta se reduce durerea si transportarea se poate face fara multa suferinta si fara pericol. Transportul, daca fractura este la membrul inferior, se va face in pozitie culcata. Bolnavul o data adus la spital, se fac reducerea si imobilizarea.
Imobilizarea se poate face prin extensie si prin aparate gipsate. Cand nu se poate obtine o reducere buna, se indica tratament chirurgical. Unele fracturi se produc in urma unui traumatism minim si se datoreaza unor leziuni osoase (decalcificari, tumori osoase). Exista fracturi patologice sau, mai exact, fracturi ale oaselor bolnave .
Cel mai frecvent se intalnesc la adultii intre 30 si 40 de ani. La copii, desi trumatismele sunt mai frecvente, fracturile sunt proportional mai rare, datorita faptului ca ei au oasele mai elastice, corpul mai usor, iar musculatura mai putin dezvoltata.
Cauza este traumatismul. Mecanismul este diferit, dupa cum traumatismul actioneaza direct sau indirect.
Actiune directa: forta vulneranta actioneaza direct asupra oaselor superficiale, acoperite numai de piele sau dupa ce a zdrobit parti moi.
Actiune indirecta: fractura se p roduce la distanta de locul de aplicare a fortei si se poate produce prin indoire, in punctele mai slabe, sau la nivelul portiunii unde osul isi schimba forma (de exemplu, in caderile pe umar se fractureaza clavicula), prin rasucire, prin smulgere si prin apasare.
Sediul poate fi diafizar (partea mijlocie a osului), diafizoepifizar (spre extremitatea osului), epifizar (la extremitatea osului).
De obicei, fractura este completa. La copil poate fi incompleta in fracturile prin indoire; tot la copil, fractura se poate produce la nivelul cartilajului de crestere (dezlipire epifizara).
Linia fracturii este diferita : oblica, transversala, in varf de clarinet, in T, in Y, in spirala; de asemenea pot fi fracturi cu doua sau mai multe fragmente (cominutive).
Daca pielea este nevatamata, fractura este inchisa; daca pielea este ranita si focarul de fractura comunica cu exteriorul fractura este deschisa si, datorita posibilitatii infectiei, este grava.
Sub actiunea muschilor care se insereaza pe fragmentele osoase, acestea se deplaseaza datorita contractiei musculare, ceea ce constituie o alta cauza de gravitate a fracturilor, mai ales ca intre fragmente, se pot interpune fibre musculare, care nu vor permite formarea calusului, fiind necesara interventia chirurgicala.
Semne clinice: durere vie, echimoza, deformarea regiunii, scurtarea regiunii, impotenta functionala.
Ca semne de siguranta:
mobilitate anormala si frecatura osoasa; cautarea acestor semne este foarte dureroasa si ele lipsesc in fracturile incomplete.
Examenul cel mai sigur pentru diagnostic este radiografia, care trebuie facuta in cazul oricarui traumatism osos. Din focarul de fractura pornesc impulsuri nervoase, care ajunse la scoarta produc reflexe corticale neuroumorale.
Aceste reflexe nu au numai un caracter patologic, ci in acelasi timp produc o serie de reactii locale si generale, care duc la vindecarea fracturii.
In focarul de fractura apar modificari care duc la osificare (formarea de calus osos). Primul stadiu al calusului este format din fibrina cheagului hematomului; urmeaza apoi calusul conjunctiv, pe fibrele caruia se depune oseina, care va suferi apoi procesul de calcificare pentru a forma calusul osos.
Timpul in care se face consolidarea depinde de varsta bolnavului, de dimensiunile osului,de asezarea capetelor osoase, de distanta dintre ele, de tulburarile hormonale, alimentatie, tratament.
In general, o fractura se consolideaza intre 25 de zile si 3 luni. De vindecare absoluta se poate vorbi antre 3 si 18 luni si inseamna reintoarcerea la normal a functiei articulare si musculare a segmentului corespunzator.
Fracturile se pot complica cu: soc, embolie grasa (de fapt embolia este datorata unei tromboflebite a venelor din jurul focarului de fractura), hematom peri sau intraarticular. Cand calusul nu se osifica, cele doua fragmente osoase neconsolidate sunt mobile (pseudartroza).
Tratamentul va avea urmatoarele obiective: reducerea fracturii, astfel ca fragmentele sa fie in contact si in axul longitudinal al osului si mentinerea fragmentelor reduse in situatia buna pana la consolidare; in perioada de imobilizare sa fie posibila o mobilizare activa si fara durere a cat mai multor articulatii ale membrului lezat si a intregului corp; asigurarea unei alimentatii bogate in calciu si vitamine.
O mare importanta in rezultatul tratamentului il are ajutorul de urgenta; lipsa unei actiuni organizate de prim ajutor poate prelungi timpul pana la vindecare si poate provoca infirmitati sau chiar moarte.
O mare importanta o are cunoasterea normelor de acordare a primului ajutor. Ea da posibilitatea accidentatului sa se autoajute, iar celor din jur sa poata da primul ajutor pana la sosirea medicului sau sa organizeze transportul in cele mai bune conditii.
Transportul unui accidentat la care se banuieste o fractura se face numai dupa imobilizarea care se poate realiza cu ce avem in momentul acela la indemana: bete, scanduri, curele, cartoane.
Acestea se invelesc in haine, rufe, vata, ca sa nu supere prin duritatea lor. Altele se aseaza pe partile moi, acolo unde nu este pericol sa striveasca vase sau nervi.
Ele nu trebuie sa vina in contact cu partile osoase acoperite doar de piele, caci produc dureri. Cand nu avem la indemana nici un obiect cu care sa imobilizam fractura, pentru membrul inferior se poate folosi ca atela, membrul sanatos, iar pentru membrul superior, toracele.
Este important ca inainte de imobilizarea provizorie, prin tractiune usoara sa se redea regiunii forma apropiata de cea normala, cu foarte multa prudenta si bagare de seama.
In felul acesta se reduce durerea si transportarea se poate face fara multa suferinta si fara pericol. Transportul, daca fractura este la membrul inferior, se va face in pozitie culcata. Bolnavul o data adus la spital, se fac reducerea si imobilizarea.
Imobilizarea se poate face prin extensie si prin aparate gipsate. Cand nu se poate obtine o reducere buna, se indica tratament chirurgical. Unele fracturi se produc in urma unui traumatism minim si se datoreaza unor leziuni osoase (decalcificari, tumori osoase). Exista fracturi patologice sau, mai exact, fracturi ale oaselor bolnave .
- Ce este dispensarizarea (11167 visits)
- Despre sange - elementele figurate eritrocite, leucocite, trombocite (9540 visits)
- Ce este cortizonul (8982 visits)
- De ce ne vajaie capul (8745 visits)
- Bolile globulelor albe (6267 visits)
- Ce este diureza (5797 visits)
- Despre scoarta cerebrala (5468 visits)
- Afectiunile endocrine si tratarea lor in statiuni (5369 visits)
- Notiuni despre igiena copilului si a adolescentului (4878 visits)
- Care sunt alimentele permise si nepermise pentru cardiaci (4431 visits)
- Ce este congestia pulmonara (4227 visits)
- Ce este coagularea sangelui (4206 visits)
- Ce importanta are bromura ? (4145 visits)
- Ce este formolul (4085 visits)
- Despre undele ultrascurte (3680 visits)
- Explicarea termenilor atlas si axis
- Ce este blocajul cu novocaina
- Ce inseamna boala medicamentoasa
- Explicarea notiunii de boala profesionala
- Explicarea termenului "facies"
- Explicarea termenilor atlas si axis
- Ce este blocajul cu novocaina
- Ce inseamna boala medicamentoasa
- Explicarea notiunii de boala profesionala
- Explicarea termenului "facies"
Categorie: Sanatate - ( Sanatate - Archiva)
Data Adaugarii: 11 April '09
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :