Distrofia sugarului este starea de nutritie deficitara a sugarului in urma unei inanitii (infometari) patologice, in imensa majoritate a cazurilor de origine digestiva.

Subalimentatia poate fi cantitativa (in acest caz, dieta are un continut mai scazut de calorii de cat este necesar la varsta respectiva) sau calitativa (in acest caz, dieta nu contine cantitatea de proteine grasimi sau glucide necesare cresterii).

Boala recunoaste 3 cazuri principale:

1) alimentatie insuficienta:
de exemplu, in caz de dilutii mari de lapte (de exemplu 1/3), in caz de boli care produc inapetenta (infectii, encefalopatii),sau varsaturi (stenoza de pilor), compozitie neadecvata a ratiei alimentare, ca in cazul cand glucidele (distrofia laptelui de vaca) sau proteinele (distrofia fainoas elor) se afla sub minimul necesar cresterii.

Alimentatia mai poate fi relativ insuficienta in urmatoarele imprejurari: in tulburari digestive (diaree cronice), in tulburari de absorbtie (diaree cronice, celiachie), in tulburari ale asimilatiei (boli constitutionale sau ereditare);

2) infectii intestinale si extraintestinale (bronhopneumonie, otomastoidita/infectii urinare, infectii alepielii);

3) boliorganice, care impiedica alimentatia (malformatii ale cavitatii bucale).

Sugarul distrofic are un aspect caracteristic:
pielea se „vestejeste", pare mult prea larga pentru abdomen si membre, adunandu-se in cute numeroase pe partea interna a coapselor si la sezut (aspect de punga de tutun), tesutul gras subcutanat scade treptat de pe corp pana ce dispare si de pe fata (fata de batran);
muschii isi pierd tonicitatea (abdomenul creste de volum), cresterea in greutate si lungime inceteaza, imunitatea se prabuseste (copilul devenind receptiv la infectii care evolueaza foarte grav), starea psihica se altereaza (copilul este abatut, plangaret);
toleranta digestiva este foarte scazuta, ceea ce face ca o crestere cat de mica a ratiei alimentare sa produca diaree, agravand infometarea.

Cand slabirea este foarte intensa (deficientul ponderal fata de greutatea standard a varstei este mai mare de 40%), ea nu mai este compatibila cu viata. In stadiul final al bolii, la inanitia extrema se adauga infectii generale (pulmonare, urinare, meningiene, otomastoidiene), precum si infectii digestive (ce duc rapid la toxicoza), care grabesc sfarsitul letal.

Sansele de vindecare sunt reduse cand denutritia este mai accentuata, cand sugarul este de varsta mai mica, cand a suferit mai multe infectii sau cand inainte de imbolnavire a fost alimentat artificial.

Distrofia poate fi evitata prin inlaturarea cauzelor care o produc:

a) asigurarea unei alimentatii corecte a sugarului (folosirea laptelui praf in alimentatia mixta sau artificiala reprezinta un mare progres);

b) prevenirea infectiilor (izolare, vaccinari);

c) tratarea bolilor organice care impiedica alimentatia (stenoza de pilor).

Distrofia este mult mai greu de tratat de cat de prevenit. Tratamentul este foarte asemanator cu acela al dispepsiilor si consta in combaterea infectiei intestinale (antibiotice) si realimentare progresiva, prudenta, cu aceleasi preparate dietetice (eledon, lapte praf).

La acestea se adauga vitaminoterapie, hormoni anabolizanti (dianabol), mici transfuzii de sange

---

Tag-uri: distrofie, sugar, nutritie

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 04 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---