Astmul este un acces de sufocare.
Principalele forme descrise in clinica sunt:
a) Astm bronsic, boala caracterizata prin accese de sufocare determinata de spasmul bronhiilor mici; acest spasm al musculaturii netede din bronhiole poate fi provocat de cauze variate si apare datorita unei stari de excitatie crescuta a nervului vag sau a unor tulburari alergice locale.
Aceste fenomene sunt determinate de patrunderea unor particule mici (polen, particule de lana, peri, praf) sau a produselor rezultate din distrugerea germenilor care intretin o inflamatie bronsica (bronsita); particulele sensibilizante se cheama alergene (vezi alergie) si actioneaza astfel numai pe un teren obisnuit sa raspunda printr-un spasm bronsic in prezenta lor.
De obicei, criza de astm survine brusc si
de cele mai multe ori noaptea, bolnavul fiind trezit din somn de o sete de aer. El are impresia ca se sufoca, ca respiratia, in special eliminarea aerului din plaman, este blocata.
Se scoala din pat, alearga la fereastra pe care o deschide si se reazema cu mainile de pervazul ferestrei spre a-si inlesni astfel contractia muschilor expiratori.
Aceasta stare caracteristica crizelor de astm dureaza 2—4 ore, dupa care bolnavul incepe sa expectoreze o sputa vascoasa, abundenta, cu aspect perlat; aparitia expectoratiei anunta sfarsitul crizei.
Daca accesele se repeta unul dupa altul, fara o perioada de liniste, este vorba
de o stare de rau astmatic. Daca se banuie ca accesul este provocat de un anumit alergen se incearca stabilirea naturii acestuia spre a se putea trece la o desensibilizare progresiva a bolnavului.
Aceasta banuiala este trezita mai ales atunci cand astmaticul mai prezinta si alte manifestari alergice: urticarie, coriza de fan. Daca sunt prezente manifestari inflamatoare (traheita, bronsita, congestie pulmonara), acestea se combat cu antibiotice.
Tratamentul crizei se face, la avizul medicului, cu Corfilin, Papaverina, Efedrina, Atropina, Astmosedin; acestea din urma nu se administreaza in caz de hipertensiune arteriala.
In starea de rau astmatic si cand medicamentele de mai sus s-au dovedit lipsite de efect se recurge la cortizon sau ACTH. Prevenirea acceselor pretinde uneori schimbarea locului de munca si chiar a localitatii.
Se va da toata atentia tratarii prompte a oricarei inflamatii a cailor respiratorii,
b) Astm cardiac, boala caracterizata prin accese bruste de sufocare (dispnee) provocate de o insuficienta cardiaca acuta. Survine dupa eforturi fizice, emotii, mese abundente, dar si in plin repaus.
Noaptea, la cateva ore de la culcare, bolnavul poate fi trezit brusc din somn de o apasare in piept, insotita de o senzatie de lipsa de aer. El prezinta o respiratie grea, precipitata, tuseste de cateva ori, expectorand o sputa spumoasa ca albusul de ou batut.
In toata aceasta perioada este obligat sa pastreze pozitia sezanda, care-l linisteste si-i permite sa-si reia somnul. In cazurile mai grave, insa, dispneea se accentueaza si se insoteste de tuse persistenta, urmata de expectoratie spumoasa, de culoare roz; in plamani se aud zgomote respiratorii particulare: bolnavul face o criza grava de ede pulmonar.
Tratamentul astmului cardiac consta in administrare de oxigen, pantopon, stro-fantina in vana si eventual sangerare. Pana la venirea medicului, baile fierbinti la picioare sau cataplasmele de mustar pe gambe sunt binevenite.