Boală datorată spasmului bronşic determinat de contracţia musculaturii bronşice, edemului şi hipersecreţiei mucoasei bronşice, astmul bronşic se caracterizează prin greutate în expiraţie, cu bronşită de diverse grade, adesea cu respiraţie şuierătoare, tuse, cianoză, fenomene care cedează de la sine sau în urma intervenţiei terapeutice.

Accesul de astm poate să apară brusc, de obicei spre mijlocul nopţii. Poate să apară şi treptat, fiind precedat de o umflare a plămânilor, de o senzaţie de tensiune în torace, de „torace plin", de congestia mucoasei nasului şi de accese de tuse.

O senzaţie de „cerc de fier în jurul toracelui" şi de lipsă de aer trezesc bolnavul din somn, obligîndu-1 să stea „în sus" sprijinindu-şi braţele pe masă sau pe spătarul unui scaun, ca musculatura abdominală să poată fi pusă mai uşor în acţiune în sprijinul musculaturii respiratorii a toracelui. în prim-ul timp al accesului se contractă puternic muşchii inspiratori, ceea ce îngreuiază inspiraţia; urmează o expiraţie prelungită şi grea, însoţită de fluierături ce se aud în torace. Prelungirea expiraţiei reduce la 8—12 frecvenţa respiraţiilor pe minut. Bolnavul, panicat, este înspăimântat de ideea morţii prin asfixie.

În cazurile mai severe extremităţile şi faţa sunt cianozate, aripile nasului „bat" în acelaşi ritm cu respiraţia (care se face cu gura deschisă), iar pielea este acoperită cu o transpiraţie rece şi vâscoasă. Vorbirea şi tuşea se fac cu greutate, iar sputa mucoasă şi aderentă este eliminată greu spre sfârşitul accesului, ducând la uşurarea bolnavului.

În afară de criza izolată descrisă, există şi forme cu crize prelungite, cu crize repetate la intervale scurte, o adevărată stare de rău astmatic, cu dispnee continuă, pe fondul căreia survin accese paroxistice, uneori prea puţin influenţate de substanţele bronhodilatatoare.

Printre factorii determinanţi şi predispozanţi menţionăm:

- alergia: sensibilizarea mucoasei bronşice la antigene externe (vegetale : polen, resturi de plante, bumbac, ciuperci mici sau microscopice; animale: peri, lină, pene, fulgi; microbi, insecte, paraziţi; materii sintetice, detergenţi, coloranţi, medicamente: penicilină, analgetice; profesionale: pulberi; alimentare: carne, albuş de ou, peşte, crustacee, lapte)

Testele intradermice pot pune în evidenţă care este alergenul cauzal;

- infecţia bronşică poate să declanşeze, dar şi să întreţină bronhospasmul;

- factori iritanţi fizici şi chimici;

- factori genetici, ereditari pot să intervină uneori;

- factori psihici: emoţii, traumatisme psihice la copii, hipersensibili,agitaţi;

- factori meteorologici (trecerea bruscă de la aer cald la aer rece);

- efortul violent (alergare, ascensiune, sport de performanţă) a fost uneori semnalat în geneza astmului bronşic.

In timpul accesului acut (până la venirea medicului, care va fi chemat imediat), vor fi date bolnavului aspirină, antispastice (papaverină), dilatatoare ale bronhiilor (eufilina, miofilină, lizadon, tablete de efedrina, asmofug, 15 — 20 de picături de tinctură de beladonă sau novodrin, asmopent, alupent, berotec în inhalaţii).

Tratamentul de fond cuprinde măsuri antialergice (vaccinări, desensibilizări, substanţe antialergice), tratarea infecţiei bronşice (medicul va decide ce antibiotice se impun şi în ce doze).

Tot medicul va fi cel care indică substanţele antiinflamatoare (fenilbutazon, cortizon), antispasticele (bronhodila-tatoare), fluidificantele secreţiei bronşice, măsurile fizice (educarea tusei, drenaj prin poziţie în infecţiile cu supuraţie) şi chimioterapia. între crize medicul va recomanda: înlăturarea eventualei cauze care a determinat alergia, viaţă liniştită, în aer uscat, evitarea agenţilor iritanţi pentru mucoasa respiratorie, gimnastică respiratorie, hidroterapie călduţă, calmante.

De asemenea, vor fi trataţi şi înlăturaţi factorii care întreţin şi agravează astmul: polipi, sinuzite, amigdalite, focare infecţioase dentare, tulburări endocrine (hiperfoliculinemie — există astmuri premenstruale, în sarcină şi la menopauză), boli digestive şi de nutriţie (litiază biliară sau renală, paraziţi intestinali, colite, obezitate, gută etc.)

Criteriile care stabilesc graniţele bronşitei cronice, emfizemului pulmonar şi astmului bronşic nefiind satisfăcătoare, nu se poate face o separare netă Intre aceste boli; aspectele clinice şi anatomice ale acestor boli se întrepătrund. Şcoala engleză a propus să se folosească un termen generic pentru cuprinderea acestor trei afecţiuni. Astfel, în ultimii ani s-a încetăţenit termenul de bronhopneumopatii nespecifice, cel mai adesea obstructive.


Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: edem, respiratie, nas

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 17 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---