Orice afecţiune al cărui principal mecanism de producere este unul sau mai multe din tipurile de reacţii imunopatologice descrise anterior poate fi considerată o boală alergică.

Simplist, eticheta de alergie este pusă în practică numai pentru a caracteriza unele tipuri de afecţiuni ca: urticarie, rinite, astm bronşic, şoc anafilactic, edem angioneurotic, afecţiuni din grupa I a reacţiilor imune. în realitate numeroase alte afecţiuni se încadrează în bolile alergice, importanţa fenomenelor de hipersensibilitate fiind pentru unele dintre ele majoră, cu urmări mult mai grave pentru organism, dacă natura bolii nu este sesizată şi factorul sensibilizant nu este îndepărtat.

Tot manifestări de boală al ergică survin şi prin conflictul antigen-anticorpi serici din grupa IgG, IgM având drept consecinţă fenomene de toxicitate celulară şi distrugere celulară care alcătuiesc tabloul caracteristic al unor anemii, leucopenii, trombocitopenii imune.

Având un alt mod de producere, boala serului sau sindromul tip boala serului, astmul cu precipitine, alveolitele extrinseci sunt boli alergice cu evoluţie particulară, a căror gravitate este dependentă de nerecunoaşterea sensibilizării la un alergen, de persistenţa contactului. Aceste leziuni pot să se cronicizeze şi să determine leziuni frită acută, în boli hematologice ca leucemii acute şi cronice, boala Hodgkin, hemofilia severă, anemia hemolitică cronică, în pitiriazis licheniform, dermatita herpetiformă, pemfigus simplu şi bulos, boala celiacă şi boala Crohn, colita ulceroasă, hepatita cronică activă şi ciroza biliară, scleroza laterală amiotrofică, diabet juvenil, boala serului, situaţii experimentale ca fenomenul Arthus (complexe imune localizate în derm).

Din toată această lungă şi totuşi incompletă listă cu boli care evoluează cu formare de complexe imune, boli de severitate clinică care impun supravegherea permanentă de către medic, remarcăm cele două tipuri de boli „alergice" boala serului şi fenomenul Arthus, care apare relativ rar în practica alergologului, comparativ cu alte afecţiuni.

Recunoaşterea simptomelor suferinţelor alergice

În faţa oricăror semne izolate sau tabloului complet al unei boli alergice, medicul parcurge un itinerar de diagnostic format din mai multe etape, ajutat de pacient, care relatează semnele şi simptomele care îl supără; dialogul dintre medic şi bolnav este astfel cel mai important element în recunoaşterea alergiei şi care constituie etapa anamnestică a diagnosticului sau istoricul bolii.

Urmează etapa investigaţiilor care se face metodic, având drept scop următoarele obiective:

- precizarea naturii alergice a unei afecţiuni clinice;

- încadrarea tipului de manifestare alergică în clasificarea reacţiilor imune;

- stabilirea alergenului actual, cu rol determinant;

- alegerea celor mai potrivite şi uşoare mijloace de investigaţie imunoalergică pentru demonstraţia reacţiei antigen-anticorp;

- interpretarea rezultatelor în contextul clinic.

In sfârşit, etapa terapeutică urmăreşte îndepărtarea semnelor de boală şi totodată confirmă sau infirmă diagnosticul stabilit. In această succesiune se urmăreşte precizarea:

- tipul de suferinţă şi a tabloului clinic

- studiilor evolutive ale inimii

- potenţialului de gravitate

- natura bolii sau a etiologiei acesteia


sursa imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: alergeni, organism, anticorpi

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 23 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---