Mai întai experţii s-au asigurat că extractul obţinut din organele victimei, după ce acestea au fost în prealabil tratate cu acid sulfuric, nu conţin nici o substanţă minerală şi mai ales nici o urmă de arsen.

AbsenÅ£a otrăvii minerale fiind în afară de orice îndoială, s-a trecut la căutarea alcaloizilor vegetali. S-a folosit procedeul Stas pentru izolarea acestora. Din extractul alcoolic s-a obÅ£inut, prin evaporare, un reziduu colorat de consistenÅ£a mierei, cantărind 30 centigrame, avand reacÅ£ia alcalină la turnesol ÅŸi un gust amar ÅŸi sărat în acelaÅŸi timp. în acest stadiu, datorită faptului că produsul era impur, nu se putea trece la efectuarea reacÅ£iilor de identificare pe cale chimicÃ„Æ ’. S-a considerat mai nimerit să se încerce cateva tatonări fiziologice.

„Dacă prin imposibil, menţionează experţii în raportul lor, cantitatea infimă de substanţă pe care o aveam la dispoziţie ne-a obligat să renunţăm pentru moment la avantajele unei recunoaşteri chimice, ne-am gandit că experimentarea fiziologică ar fi în măsură să ne ofere un rezultat suficient, reproducand, pe animalul viu, simptomele atat de frapante şi caracteristice observate la femeia Pegard. Ca atare am utilizat acest mijloc preţios şi, după cum se va vedea mai tarziu, nu numai proba fiziologică a fost concludentă, însă şi analiza chimică efectuată ne-a furnizat, după o purificare adecvată a produsului, toate dovezile materiale necesare pentru recunoaşterea otrăvii.

Fără a intra în descrierea detaliilor experimentării fiziologice efectuate pe broaşte în paralel cu o soluţie de stricnina folosită drept martor, s-a constatat, pe de o parte, reproducerea identică a simptomelor observate la femeia Pegard, iar pe de altă parte analogia între extract şi soluţia de stricnina.

Ajunşi aici, experţii au trecut la purificarea reziduului izolat din organe - operaţie extrem de migăloasă şi riscantă dat fiind cantitatea mică de care dispuneau - şi au efectuat cu el reacţiile specifice stricninei, care au pus în evidenţă prezenţa alcaloidului incriminat.

Concluziile comisiei au fost categorice : doamna Pegard a fost intoxicată cu stricnina. Arestat, Henri Grisard neagă la început, afirmand că este nevinovat şi că nu are nici un amestec. Pus în faţa probelor şi în special a mărturiei celui care i-a vandut stricnina, îşi recunoaşte in cele din urmă vinovăţia în faţa Curţii cu juri din Sena de Jos. Procesul avea să se termine cu condamnare la pedeapsa capitală, sentinţă care a şi fost executată a treia zi după terminarea procesului.

Asupra acestei afaceri planează totuşi un mister, anumite aspecte nefiind evidenţiate şi elucidate nici cu prilejul procesului şi nici după : care au fost cauzele care l-au determinat pe Henri Grisard să facă această crimă ? S-au emis mai multe ipoteze, fără ca vreuna să aibă confirmarea. Adevărul, chiar dacă a fost cunoscut şi de soţul victimei, din motive greu de imaginat, a preferat să nu-l divulge.
Întreaga afacere a rămas obscură pană în zilele noastre şi cine ştie dacă vreodată se va mai reveni asupra ei.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 24 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---