În noaptea de 13 spre 14 septembrie, în agonie, începu să strige : „mor ! mor !". Ţipetele sale se auziră în toată casa, dar, în ciuda situaţiei dramatice, Seddon găsi de cuviinţă să nu cheme medicul. încleştat de balustrada scării, el aştepta cu nerăbdare ca sărmana femeie să-şi dea sfarşitul. Imediat ce aceasta muri, se repezi în dormitorul ei şi începu să răscolească peste tot.

Mai tarziu avea să afirme că nu găsise cu acest prilej decat 10 livre. Din nefericire pentru el, membrii familiei l-au văzut în dimineaţa zilei următoare numărand nişte meneai de aur. Tot ceea ce a făcut după aceasta avea să dovedească un caracter profund odios : depunerea unor s ume de bani la bancă, vizita la un bijutier pentru a-i cere să şteargă, pe un inel, numele gravat al defunctei sale mame ; obţinerea autorizaţiei de înmormantare de la doctorul Sworn. care făcu greşeala să-l elibereze fără a se mai deranja să vadă moarta : alegerea unui loc în cimitir din cele mai ieftine şi pregătirea ceremoniei funebre.

Cu toate acestea. Seddon „neglija" să informeze pe vărul Elizei, Vonderahe, de decesul acesteia dar, în schimb, nu a uitat să ceară despăgubiri de înmormantare la societatea de asigurări, în sumă de 12 şilingi, pe care l-ar fi cheltuit din proprii săi bani.

Pe data de 16 septembrie 1911, tristul şi sărăcăciosul sicriu, care conţinea resturile celei care fusese Eliza Barrow, fu încredinţat pămantului într-un colţ îndepărtat al cimitirului din Finchley.

La numai şase zile după aceasta, familia Seddon pleca să-şi petreacă vacanţa pe malul mării. Lucrurile păreau să se sfirşească aici dar Vonderahe, luand cunoştinţă între timp de moartea verişoarei sale, se deplasă la fosta locuinţă a decedatei pentru a afla cum au decurs lucrurile, şi mai ales pentru a intra în stăpanirea moştenirii, care, după părere;» sa, trebuia să fie destul de substanţială. Vederea apartamentului Elizei gol îi trezi primele bănuieli. Nu avu altceva de făcut decat să aştepte. Zece zile măi tarziu, la 9 octombrie, Seddon, reîntors din vacanţă, îl anunţă pe Vonderahe că suma lăsată de Eliza Barrow se reducea la numai 10 livre.

Cheltuielile de înmormantare şi întreţinerea tinărului Ernest Grant se ridicau la 11 livre, 1 şiling şi 10 pence şi jumătate. Vonderahe se văzu dintr-o dată pus în situaţia să nu mai spere nimic din gandurile frumoase cu care se hrănise în acest timp în privinţa moştenirii care îl aştepta. Din contră, se vedea dator lui Seddon cu mai mult de o livră. E drept că acesta îi înmanase cateva rochii aparţinind defunctei şi ceva mobilă veche, însă valoarea acestora nu depăşea 16 livre, în cel mai bun caz. Întrebat asupra valorilor şi a casei, Seddon dovedi că le primise în schimbul unei rente viagere, de care el se achitase eu regularitate pană la decesul Elizei.

Vonderahe îşi stăpani cu greutate mirarea. „Dar banii ? bijuteriile ?". mai adăugă el cu voce sfarşită. „Ei bine, sărmane prieten, ii răspunse Seddon, toate acestea nu sunt decat nişte simple poveşti !".

Părăsind locuinţa din Tollington Park, Vonderahe îşi îndreptă paşii către Scotland Yard. La secţia criminală, inspectorul-şef Ward însărcina pe sergenţii Cooper "şi Hayman cu elucidarea cazului, care se părea destul de neobişnuit. Cercetările întreprinse de aceştia aveau să conducă la descoperirea unor fapte atat de tulburătoare încat, la 15 noiembrie, Bernard Spilsbury, la ordinul Ministerului de Interne, procedă la efectuarea autopsiei corpului Elizei Barrow.

După deshumarea sicriului care conţinea corpul Elizei Barrow, rămăşiţele acesteia fură transportate la morga spitalului din apropiere. Autopsia nu a dus la evidenţierea nici unei leziuni organice care să poată explica decesul. Nu-i mai rămase lui Spilsbury decat să ceară chimistului Willcox să verifice dacă defuncta nu a fost otrăvită. Şi analizele chimice efectuate de acesta aveau să aducă o explicaţie tulburătoare asupra sfarşitului atat de tragic al nefericitei Eliza Barrow : atat corpul cat şi părul său conţineau o importantă cantitate de arsen.

Willcox, stimulat de succesul obţinut de procesul Dr. Crippen, rumega în acel timp ideea să-şi îndrepte cercetările într-o direcţie pană atunci neexplorată, anume să pună la punct un nou procedeu care să-i permită aprecierea cantitativă a dozei de arsen aflată într-un cadavru. Cazul Elizei Barrow părea că vine la timp pentru a-şi traduce in fapte ideile care îl preocupau, iar prilejul nu putea fi mai nimerit ; el se preta de minune la toate experienţele ce se puteau face în acest domeniu.
Pe data de 29 noiembrie, Willcox cantări la morgă corpul Elizei Barrow, apoi în laborator fiecare organ pe care îl prelevase ; după exhumare, corpul moartei cantărea cu totul 27,21 kg, în timp ce ultima greutate cunoscută a victimei aflată în viaţă se ridica la 63,5 kg.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 22 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---