Primele începuturi ale organizării serviciului de informaţii englez le găsim în anul 1855, cind se crea „serviciul topografic şi statistic", a cărui activitate era consacrată studiului topografiei ţărilor străine.

Organizarea şi forţa armatelor altor state nu prezentau nici o importanţă.
Războaiele din 1866 şi 1870 ale germanilor, primul cu austriecii, cel din urmă cu francezii, evidenţiind importanţa pregătirii „mobilizării", scoaseră „Serviciul topografic şi statistic" din somnul în care se cufundase după 1856.
Un serviciu de informaţii a fost creat la 1 aprilie 1873, cu misiunea de a obţine date asupra organizării armatelor străine.

Intre ofiţerii ce s-au distins în acest serviciu, cităm pe locot. E. Boring, din artilerie, mai tarziu lordul Cro-mer, şi Sir. H. M. Hozier, în acea vreme căpitan.
Serviciul de informaţii era pus sub ordinele Secretarului general, care se ocupa cu personalul, mobilizarea, recrutarea şi şcolile. La 1875, el trecu sub ordinele Şefului Marelui Stat-Major. în acest timp, serviciul de informaţii consacra toate eforturile căutării mijloacelor de a învinge o armată care ar debarca în Anglia, fără a ţine seamă de acţiunea posibilă a marinei britanice. In acea epocă, strategia şi tactica sufereau de influenţa ofiţerilor de geniu, care formulaseră ideea că fortificaţiile pot înlocui vasele de război.

In 1888 serviciul de informaţii revine sub ordinele lordului Wolseley, secretar general. Pe timpul războiului din 1898 pentru cucerirea Sudanului. Kitchner a avut acest serviciu bine organizat. De asemenea, el a existat şi în războiul anglo-bur (1899-1902).

Ofiţerul cu informaţiile era considerat un factotum. Astfel, generalul Sir George Aston povesteşte că, fiind cu informaţiile. în loc de a cunoaşte şi urmări mişcările inamicului, căpăta diferite însărcinări care îi absorbeau tot timpul şi il sustrăgeau de la misiunea sa. El îndeplinea funcţia de primar al oraşelor ocupate, făcea rechizi-ţii de animale şi se interesa de paza şi hrana prizonierilor.
După experienţa tristă din Africa de Sud, începu a se da importanţă deosebită informaţiilor.

Crearea Marelui Stat-Major englez, în 1905, se datoreşte unui fost ministru, H. O. Arnold Foster ; dezvoltarea şi punerea lui pe baze moderne lordului Haldane, cel mai mare ministru de război al Angliei la începutul secolului. Acesta a organizat şi mica armată de operaţiuni (British Expeditionary Force).
încă din anul 1906, pericolul german începuse să atragă atenţia unora din conducătorii militari şi politici englezi. Opinia publică era preocupată însă de problema Irlandei. în schimb, la Şcoala superioară de război, ofiţerii erau conştienţi de pericolul german.

Serviciul de informaţii al Ministerului de Război cuprindea un birou special geografic şi un birou strategic, însărcinat de afaceri şi ipoteze de război. Peste puţin timp, a luat fiinţă şi un birou special, însărcinat cu lucrările cele mai secrete, un fel de serviciu de contrainformaţii. In preajma războiului mondial, acest birou avea 14 persoane. în 1918, el cuprindea peste 800 de persoane, iar cenzura poştală peste 4000 agenţi.

Examinarea a milioane de scrisori şi telegrame necesita chimişti, interpreţi, matematicieni pentru descifrarea transmisiilor cifrate etc. De iceea, în 1916, cand lordul Kitcher reorganizează Marele Stat-Major, biroul special devine o secţie de contrainformaţii cu circa 6000 agenţi, pusă însă tot sub ordinele secţiei de informaţii.
Contraspionajul urmărea : controlul spionilor. împreună cu Ministerul de Interne ; descoperirea agenţilor de spionaj, propagandiştilor şi teroriştilor inamici ; supravegherea frontierei terestre şi maritime.

Serviciul de spionaj englez se numea „Britisch Intelligence Service" şi era cea mai puternică organizaţie de spionaj din lume. Era împărţit în mai multe diviziuni, corespunzătoare continentelor, şi în mai multe secţiuni, cate una pentru fiecare ţară.
Toate informaţiile erau centralizate de „Special Intelligence Departement". Această organizaţie a adus imperiului britanic cele mai mari servicii, punînd la dispoziţia guvernelor şi Marelui Stat-Major toate informaţiile politice, militare şi economice, menite să ajute Anglia să-şi menţină dominaţia politică, economică şi supremaţia mării pe întregul glob. Englezii au făctit întotdeauna mari sacrificii pentru serviciul de spionaj. In anul 1914, cheltuiau peste 50 milioane lire sterline.

Serviciul de informaţii maritime a fost creat în anul 1883, sub denumirea de „Naval Intelligence Département". El era pus sub ordinele şefului marinei engleze, si în 1887 cuprindea două diviziuni : a informaţiilor propriu-zise şi a mobilizării.
Mai tarziu (1909), sub acelaşi nume, de „Naval Intelligence Département" se înţelegea numai diviziunea informaţiilor, lucrând în legătură intimă cu ..Naval Collègue" (Şcoala maritimă de război).

„British Intelligence Service" era o organizaţie de sine stătătoare, cu fonduri din belşug şi cu agenţi bine pregătiţi, şi mai cu seamă bine selecţionaţi, atat din punctul de vedere al cunoaşterii meseriei, cit şi din cel moral. Agenţii recrutaţi de această instituţie urmau un cura de trei ani la şcoala de spionaj din Devonshire. Recrutarea lor se făcea din straturile sociale cele mai bune şi din voluntari.
Englezii socotesc spionajul ca o înaltă datorie cetăţenească. Ei nu folosesc în acest serviciu decat oameni siguri. Nu se servesc in principiu de femei, considerate prea impresionabile, supuse unor tulburări sufleteşti.

O secţiune importantă a serviciului de informaţii englez a fost „Insignele albe", destinată să supravegheze pe indigenii din Mesopotamia. în aceste ţinuturi au aţî-ţat în tot timpul războiului certurile dintre triburi, slăbind astfel puterea de rezistenţă a duşmanului. Graţie lui ..Colonial Corp Intelligence Service", Franţa nu a avut succese în Siria ; iar India, atunci cu o populaţie de peste 300 milioane locuitori, putea să fie stăpanită numai de 100 000 soldaţi englezi.
Serviciul de spionaj englez a întrebuinţat chiar preoţi ca spioni. Astfel, se citează cazul preotului J. S. Haw Kins, eu denumirea de X.B.9, care a fost unul din cei mai iscusiţi agenţi ai Angliei la Constantinopol.

---

Tag-uri: spionaj, interese, guvern, contraspionaj

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 11 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---