Încadrare în epoca literară. Curente şi orientări literare.

Receptări critice.

Rondelul cupei de Murano face parte din Poema rondelurilor publicată in 1927, întărind ideea de „paradis artificial" creat de Macedonski prin această poezie cu formă fixă. În ciuda stilizării şi stăpânirii depline a tehnicii versului, care ţin amândouă de parnasianism, Poema rondelurilor e mai mult un experiment simbolist. Macedonski utilizează conştient tehnici simboliste, precum corespondenţele, sinesteziile, tehnica refrenului şi a laitmotivului, versul liber, chiar dacă uneori le grefează pe o mentalitate romantică.

Macedonski a fost un deschizător de drumuri şi în ceea ce priveşte concepţia artistică. Credea cu tărie că poezia este regina artelor şi că poetul se ridică prin talent deasupra banalului. Despărţindu-se de estetica maioresciană, Macedonski cerea poeziei să trimită la cugetare, fără să fie ea însăşi o cugetare, în articolul Despre poemă: „Poezia este senzaţiunea directă...cugetarea nu e decât un produs al ei". Există o imanenţă a poeziei care trebuie să fie în permanenţă în căutarea inefabilului. Senzorialul are un loc important în această aventură, ne dezvăluie poetul într-un alt articol - Simţurile în poezie. Poezia, artele, precum şi preţuirea lor depind exclusiv de acuitatea senzorială, căci „numai ea este creatoare în domeniul intelectual şi opera va fi, ce va fi fost simţul ce i-a dat naştere".

Tema şi semnificaţia titlului.

Rondelul cupei de Murano este o artă poetică. Tema traduce concepţia personală a eului liric asupra artei, în general, şi a poeziei în special. Arta e văzută ca o însumare a unor substanţe eterate, preţioase. Titlul face referire la bogăţia şi rafinamentul acestor materiale, sticla de Murano fiind destinată obiectelor preţioase. Alături de ea stau pietrele scumpe şi imaginile mitologice extrem de stilizate, aducând a emblemă heraldică. Arta nu are esenţă materială, se foloseşte de toate aceste materiale ca simbol al nobleţii sale, e o înălţare, un extaz, o cale de accedere la nemurire.

Există o întreagă simbolistică a cupei, a potirului, ce este inserată la modul conştient în poem, Macedonski fiind pasionat de heraldică. Căutarea poeziei, ne poate spune titlul, este la fel de sacră şi de îndreptăţită precum cea a Sfântului Graal, ambele presupunând purificare sufletească.

Elemente de structură şi compoziţie

Rondelul are o formulă tradiţională, cu 13 versuri împărţite în trei catrene şi un vers final care va repeta primul vers. Compoziţional, cele trei catrene respectă succesiunea a trei momente distincte: primul sugerează esenţa artei, ai doilea catren evocă relaţia artei cu absolutul şi al treilea, împreună cu versul final, se constituie într-o concluzie. Repetarea primelor două versuri în catrenul al doilea şi a primului vers în final creează o structură muzicală poemului.

Procedee ÅŸi mijloace artistice. Imagini ÅŸi figuri de stil.

Poemul se deschide cu o negaţie - „nu e de aur", completată imediat de afirmaţia ce trebuia scoasă în evidenţă - „e de raze", stabilind natura artei. Nu este negată nobleţea şi preţiozitatea aurului, ci valoarea sa materială, profană. Aliteraţia din primul vers - „Nu e de aur: e de raze" sporeşte valoarea eufonică a poemului. Poezia trebuie să adere la imaterial, razele sunt aici o reprezentare particulară a luminii, o proiecţie concentrată a ei.

Grifonii sunt o imagine interesantă, ilustrând stilizarea şi gustul poetului pentru mitologia antică. Ei sunt animale fabuloase cu cioc şi aripi de vultur şi trupul de leu, apartenenţa la ambele categorii sporindu-le natura solară. Grifonul este legat atât de cer, cât şi de pământ, ceea ce-l face un simbol al celor două naturi, umană şi divină. Prin urmare, poezia va reprezenta prin asocierea cu grifonii o mântuire a umanului prin condiţia sa celestă, o cale de reunire a celor două planuri. Mântuirea cere o stare extatică „E dătătoare de extaze", lămurindu-ne asupra condiţiei artei. Ultimul vers al primului catren e o surpriză - pare a fi o adresare directă către cititor, dar e doar reflexul unui retorism romantic al unui eu poetic prins în beţia gesturilor teatrale. „Razele" sunt simbolul care va realiza corespondenţa dintre o noţiune abstractă, cum e imaterialitatea poeziei şi un element din lumea concretă, lumina. Imaginile mitologice şi pietrele preţioase vorbesc prin metaforă cât de preţioasă e arta, dar şi de calitatea ei de aspiraţie spre nemurire: „în scânteierea-i de topaze/ Cuprinde-al nemuririi vin". „Vinul nemuririi" este o conotaţie interesantă la nectarul/ ambrozia băută de zei nemuritori în Olimp, adăugându-i- se şi simbolurile creştine ale mântuirii şi purificării.

Concluzia e cuprinsă la începutul ultimului catren, aducând în dezbatere o temă dragă sufletului poetului ce va face o adevărată „tradiţie" în lirica noastră interbelică - poezia pură/ arta pură. Prepoziţia „fără,, realizează distincţia dintre proză şi poezie - „E arta pură, fără fraze", aceasta din urmă fiind asociată cu imagini beatifice ale infinitului - cerul şi marea. Penultimul vers: „E sufletescu-avânt deplin" aşază poezia în zona elanurilor interioare. Accentul pe latura interioară se realizează prin antepunerea epitetului.

Versificaţie

Poezia conţine rimă încrucişată, măsură variabilă de 8-9 silabe. Ritmul este iambic.
Modurile ÅŸi timpurile verbale

Indicativul prezent este modul absolut al poemului, ca asumare deplină a concepţiei artistice enunţate.

Concluzii

Rondelul cupei de Murano este o artă poetică interesantă, în care cugetarea abstractă e asociată cu cele mai neaşteptate elanuri sufleteşti, folosindu-se tehnici simboliste. Deşi folosirea exclusivă a persoanei a III- a ar putea sugera răceala, rondelul evocă emoţiile sublimate ale temperaturilor înalte ale spiritului.

---

Tag-uri: poezie, literatura

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 18 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---