Parnasianismul (fr. parnassien - Parnas, munte în Fo cida, consacrat lui Apolo şi muzelor din mitologia greacă).

Curentul defineşte mişcarea literară apărută în Franţa, la mijlocul secolului al XlX-lea (1850-l870), ca o reacţie faţă de romantism. Numele este dat de publicaţia antologică Parnasul contemporan (Le Parnasse contemporain) - 3 volume 1866-l876).

Particularităţi: construcţie savantă, impersonală, obiectivă, imagism. rafinat virtuozitatea formei, poezie picturală, rece, subiectivitatea fiind aproape redusă; corectitudinea versului, so norităţile cuvintelor, bogăţia şi raritatea rimelor. Primând perfecţiunea; se va cultiva, cu precădere, poezia cu formă fixă sonetul, rondelul.

Promotorii curentului: Th Gautier, Lecontc de Lisle, considerat ÅŸi ÅŸeful ÅŸcolii parnasiene prin Poemele antice 1852), Ch Baudelaire, fh. de Banville, J.M. Heredia.

In literatura română: Iuliu Cezar Săvescu, Şt. Petică. Al. Macedonski - volumele: Excelsior, Fiori sacre, Poema rondelurilor apărut postum. T. Vianu vorbeşte de o etapă parna siana si în poezia lui Ion Barbu.

---

Tag-uri: curent literar, curent culturar, parnasianism

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 17 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---