FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Games for Girls


Statistics:
Visits: 934
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Rolul naratorului Intr-o povestire studiata Fantana dintre plopi - Mihail Sadoveanu

Tag-uri Populare


literatura   poezie   roman   poet   scriitor   proza   nuvela   poem   comedie   comentariu   drama   opera literara   basm   teatru   romantism   roman realist   curent literar   personaje   gramatica   comunicare   istorie   prozator   balada   caracterizare   filozofie   opera   genul epic   naratiune   genul epic in proza   procedeu stilistic   roman subiectiv   autor   pastel   dramaturg   simbolism   genul dramatic  

All Tags

Famous Forum

 

Rolul naratorului Intr-o povestire studiata Fantana dintre plopi - Mihail Sadoveanu

 Q:   Intreaba despre Rolul naratorului Intr-o povestire studiata Fantana dintre plopi - Mihail Sadoveanu       
Rolul naratorului Intr-o povestire studiata Fantana dintre plopi - Mihail Sadoveanu Cu Mihail Sadoveanu ne aflăm în faţa celui mai productiv şi mai longeviv prozator al literaturii române, contemporan cu trei generaţii de scriitori (antebelică, interbelică şi postbelică) şi autor a peste o sută de titluri. Anul 1928 marchează maturizarea artistică a autorului, prin apariţia ciclului de povestiri Hanu Ancuţei, care va fi urmat de capodopere precum Baltagul, Creanga de aur, Zodia Racului sau Vremea Ducăi- Vodă, Fraţii Jderi.

Povestirea este o specie a genului epic în proză, de dimensiuni medii, cu un număr mediu de personaje şi un singur fir narativ, în care accentul se pune pe întâmplări şi pe modalitatea de a le relata. De aceea, este o naraţiune subiectivizată, relatare din punctul de vedere al unui narator care participă la cele povesti te în calitate de personaj principal (narator-personaj) sau de personaj secundar (narator-martor) sau relatează evenimentele la care nu a asistat, dar pe care le cunoaşte de la altcineva (narator-colportor). Ea nu trebuie confundată cu nuvela, deşi ambele au dimensiuni medii, număr redus de personaje şi un singur fir narativ, căci nuvela accentuează complexitatea de caracter a protagonistului. Personajele nu sunt bine individualizate, căci esenţial este nu ce se spune, cât cum se spune, deci discursul, nu istoria.

Actul narării depinde astfel de puterea naratorului de a convinge publicul, de a-i capta atenţia, de a-i stârni şi de a-i menţine interesul. Ilustrând ceea ce Tzvetan Todorov numeşte reţeaua tematică a „tu-ului", povestirea se caracterizează prin oralitate, consecinţă a relaţionării directe cu publicul. Ceremonialul spunerii implică încadrarea povestitorului, declanşarea relatării, formulele protocolare de adresare, capacitatea de a face din cei prezenţi ascultători activi, jocul dintre timpul istoriei (al faptelor relatate) şi cel al discursului (al momentului narării).

În primul rând, cel mai important rol îi revine naratorului, idee formulată în studiul Scrisori către un tânăr romancier de Mario Vargas Llosa: „Povestitorul este întotdeauna un personaj inventat, o fiinţă fictivă, precum celelalte, cele povestite, dar mai important decât ele, pentru că de felul cum acţionează [...] depinde ca ele să ne convingă ori ba de adevărul lor, să ne pară reale sau caricaturale." Ideea apare şi în eseul Sadoveanu sau utopia cărţii, unde Nicolae Manolescu susţine că Hanu Ancuţei este „capodopera imaginarului sadovenian", pornind de la ideea că naratorii se prefac că-şi amintesc, ei de fapt inventând la faţa locului povestirile, ceea ce echivalează cu un act creator asumat. Numai că acest rol poate fi jucat în diferite ipostaze, ceea ce permite o clasificare a naratorilor de la han, pornind de la citatul lui Mario Vargas Llosa: ei se arată sau se ascund, aşa cum face Constandin Motoc din Judeţ al sărmanilor, narator-personaj camuflat într-un narator colportor, pretinzând că spune păţania unui prieten; alteori, naratorul „zăboveşte sau se precipită, mergând de-a dreptul sau dând târcoale", căci asupra anumitor episoade se insistă mai mult, fiind mai dramatice sau având o implicaţie emoţională mai mare, acest tip de disurs fiind specific mai ales naratorilor personaje; alţi naratori sunt limbuţi, precum Comisul Ioniţă, jucăuşi precum negustorul lipscan, dar şi sobri şi serioşi precum călugărul Gherman sau Zaharia Fântânarul.

Hanu Ancutei este o capodoperă a speciei, un mic manual de naratologie ce cuprinde nouă povestiri: Iapa lui Vodă (Comisul Ionita - narator personaj), Haralambie (călugărul Gherman - narator martor), Balaurul (Moş Leunte Zodierul - narator martor), Fântâna dintre plopi (Neculai Isac, căpitan de mazâli -narator personaj), Cealaltă Ancuţă (Moş Ienache Coropcarul - narator martor), Judeţ al sărmanilor (Constandin Motoc - narator personaj ascuns în spatele unui narator colportor), Negustor lipscan (negustorul Damian Cristişor - narator personaj), Orb sărac (orbul Constantin - narator personaj), Istorisirea Zahariei fântânarul (Zaharia - antinarator prin tendinţa de a reduce relatarea şi Liţa Salomia - narator colportor).

Fântâna dintre plopi reprezintă cea de-a patra povestire din ciclu şi este relatată de Neculai Isac, căpitan de mazâli. Acesta cere un scurt răgaz pentru îndeplinirea anumitor etape ale ceremonialului povestirii: îşi adăposteşte calul (ieşirea din timpul prezent), închină un pahar cu vin în cinstea celor prezenţi, cântă o doină cu rol de captatio benevolentiae, adresându-se ritualic, protocolar: „iubiţi prietini", „domnilor şi fraţilor" (pregătirea pentru intrarea în alt timp). Nu în ultimul rând, el enunţă şi principiul fundamental al hanului: „Divanul nostru-i slobod şi deschis şi-mi sunteţi toţi ca nişte fraţi".

Un alt argument care susţine afirmaţia dată este faptul că spunerea, împărtăşirea unor întîmplări tragice din trecut are pentru Neculai Isac rol terapeutic, eliberându-l de povara suferinţei. Expoziţiunea povestirii propriu-zise constă în fixarea precisă a indicilor spaţio-temporali, cu peste 25 de ani în urmă, la han şi în împrejurimi, pe vremea când actualul căpitan de mazâli făcea negoţ cu vinuri alături de Moş Ieremia. Poposind la han, în timpul unei plimbări, el întâlneşte şatra ţiganului Hasanache, care are gând ascuns să-l jefuiască, ispitindu-l prin Marga, o ţigancă frumoasă (intriga). Întâlnirile nocturne succesive la fântâna dintre plopi ale celor doi îndrăgostiţi reprezintă desfăşurarea acţiunii. Întors de la Fălticeni, după vânzarea vinurilor, cu o scurteică pentru Marga, Neculai Isac o aşteaptă la locul ştiut, unde ea îi divulgă planurile lui Hasanache. Lupta dintre căpitanul mazâlilor şi cei trei ţigani (în care naratorul îşi pierde un ochi), relatată într-un tablou detaliat şi dinamic, constituie punctul culminant al povestirii, iar deznodământul tragic prezintă moartea-sacrificiu a Margăi, aruncată în fântână de ţigani. Astfel, fântâna devine un suprapersonaj cu funcţie simbolică dublă: loc al iubirii pure (fântâna), dar şi al blestemului, plopul fiind copacul în care s-ar fi spânzurat Iuda, asociat cu tristeţea şi singurătatea.

În plus, Neculai Isac este un narator subiectiv, aflat şi în postura de protagonist. Pentru el, actul spunerii implică retrăirea evenimentelor, de unde şi caracterul persuasiv al relatării. De aceea, naratorul nu comentează faptele, ci se concentrează mai ales asupra implicării auditoriului, stârnind şi menţinând interesul prin alternarea prezentării cu reprezentarea, prin dramatizarea faptelor prin dialog, prin rapiditatea derulării înfruntării, prin insistenţa asupra anumitor detalii, prin inflexiunile vocii. El impune astfel la han un nou tip de relatare, respectiv naraţiunea ca discurs, ce implică specularea relaţiei dintre cele două timpuri, al evenimentelor narate şi al relatării.

De asemenea, ca şi ceilalţi naratori de la han, Neculai Isac se individualizează şi prin limbajul ceremonios, prin stilizarea discursului. Naratorii lui Sadoveanu manifestă alt tip de oralitate decât cea a personajelor lui Creangă; ei nu sunt nici ţărani, nici săteni ca cei din nuvelele lui Slavici, ci reprezintă omul patriarhal, păstrător al tainelor / tradiţiilor unui spaţiu ancestral, aureolat de mit, de mister, de basm. De aceea, limbajul lor nu are ca mărci individualizatoare doar folosirea arhaismelor, a regionalismelor sau a elementelor populare, ci se caracterizează prin preferinţa pentru expresii, perifraze sinonimice („a se afla în mare mâhnire"), prin plasticitatea imaginilor şi nota lirică date de folosirea figurilor de stil precum comparaţia (Ancuţa „ieşi ca o şerpoaică", „umblam bezmetic şi singur ca un cuc", „răcnind şi ţupăind ca nişte diavoli"), epitetul („ochi iuţi", „obraz străin, ţigan nevolnic", „loc tainic şi singuratic" sau exprimarea metaforică („clopotele picurau depărtate şi stinse: parcă băteau în inima mea"). Căpitanul de mazâli alternează registrul regional, popular, oral cu cel literar, astfel încât relatarea este în egală măsură autentică, spontană, naturală, păstrând o notă de poeticitate si de prospeţime.

Nu în ultimul rând, relaţia dintre instanţele narative implică permanenta grijă a naratorului personaj pentru a convinge naratarii, respectiv auditoriul de la han, ale cărui atenţie şi curiozitate trebuie permanent menţinute. Intrarea în spaţiul hanului presupune nu numai capacitatea de a povesti, ci şi ştiinţa de a fi un ascultător activ. Timpul faptelor şi cel al discursului sunt triplate de timpul cititorului, o altă instanţă narativă. În teoria naratologică modernă, cititorului concret al fiecărei generaţii i se adaugă un cititor „model" (Umberto Eco), acel cititor abstract, ideal, care ar actualiza toate interpretările latente ale textului. Simetric, celor două instanţe le corespund autorul concret, persoana reală, Mihail Sadoveanu, respectiv autorul abstract, creatorul universului ficţional al operei.

În concluzie, valoarea unei povestiri rezidă, în primul rând, în specificul instanţelor narative, a căror relativizare accentuează perspectiva subiectivă a textului de acest tip.


Tag-uri: literatura, genul epic



Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :