Tratamentul obezităţii pare simplu la o judecată sumară. Practica arată însă că eficienţa terapeutică în obezitate este destul de limitată. Tratamentul dietetic este cel mai important. In esenţă, el constă din negativarea bilanţului energetic, prin administrarea unei raţii calorice reduse, dar care — pe cât posibil — să nu provoace un dezechilibru nutritiv.

Cura de slăbire este contraindicată în caz de tuberculoză pulmonară, insuficienţă renală, psihoze acute depresive, vârstă înaintată etc.

In ansamblu, raţia calorică va fi redusă: 1 000—1 300 calorii, uneori mai puţin. De mare însemnătate este aspectul calitativ al acestui aport caloric.

Astfel, raţia proteinică trebuie menţinută deasupra minimului fiziologic: vor fi date proteine în cantitate de 1—1,5 g/kilocorp greutate ideală.

Raţia lipidică va cuprinde în total 40—50 g/zi. In ceea ce priveşte raţia glucidică, aceasta trebuie cel mai mult redusă: 120— 140 g/zi, luate din legume, fructe, foarte puţină pâine şi eventual, o singură bucată de zahăr. Mai este necesară o uşoară reducere a sodiului din alimentaţie. De asemenea, evitarea băuturilor alcoolice.

Vom mai sfătui pe obezi să suprime consumul de cafea şi tutun, deşi — în aparenţă — acestea ajută uneori în cura de slăbire. Este utilă împărţirea alimentelor în două mari categorii:

a) alimente interzise, cum sunt: cărnurile grase şi sărate, leguminoasele uscate, pâinea în cantitate mare, cartofii şi făinoasele, fructele foarte dulci, produsele zaharoase, alcoolul etc.;

b) alimentele ce se pot consuma fără restricţii secere, cum sunt: carnea slabă, peştele slab, laptele ecremat, brânza slabă, desărată, ouăle tari, zarzavaturile şi legumele, fructele cu un conţinut glucidic mic, uleiurile vegetale în cantitate moderată ş.a.

Dieta obezului se va axa cât mai mult pe legume şi fructe (cu conţinut mic de glucide); acestea au avantajul că dau mai uşor senzaţia de saturare, datorită volumului lor mare. Este obligatorie fracţionarea meselor (4—5 pe zi).

Exemplu de regim pentru o zi (circa 1 000 calorii, 75 g proteine, 35 g lipide, 100 g glucide)

Dimineaţa: 200 ml lapte rece sau cald
Ora 10: o chiflă sau o felie de pâine (50 g) cu brânză de vaci sau carne fiartă slabă (50 g)

Prânzul:
felul 1 — salate de crudităţi: din 200 g varză albă sau roşie sau ridichi, andive, salată verde, castraveţi, roşii, ardei graşi, praz cu o linguriţă de ulei, lămâie ori oţet; sau — 1 — 2 farfurii de supă ori ciorbă, preparate din aceleaşi legume şi din aceleaşi cantităţi, ca acelea indicate pentru salate. (In loc de ridichi şi andive se folosesc loboda, spanacul, dovleceii, conopida).
felul 2 — 100 g carne slabă de vacă sau pasăre, friptă, tocată, fiartă ori înăbuşită; conserve din carne slabă; sau — 150 g peşte slab (stavrid, cod, ştiucă, şalău) fiert, fript, la cuptor; conserve din peşte slab; sau — 150 g brânză de vaci.
felul 3- 1 măr (100 g)

Ora 17; o cafea neagră sau un ceai cu zaharină.

Seara:
felul 1 — 150 g cartofi fierţi, înăbuşiţi ori 200 g sote din fasole verde sau
dovlecei, cu 2 linguriţe de iaurt.

felul 2 — 100 g carne slabă sau 150 g peşte slab (felul care nu s-a consumat
la prânz)
felul 3-1 măr (100 g)

În funcţie de regimul prescris, se poate calcula cu aproximaţie ritmul de slăbire, însă acesta nu respectă totdeauna graficele prestabilite. în caz de insuccese repetate se poate recomanda spitalizarea bolnavilor, în scopul instituirii unui regim mai sever, sub supraveghere.

Medicamentele au doar un rol ajutător în tratamentul obezităţii. Se folosesc unele preparate care scad pofta de mâncare, altele care accelerează metabolismul, diuretice etc. Se face foarte des greşeala de a crede în existenţa unor „leacuri minune" şi de a neglija rigorile dietei.

Referitor la exerciţiul fizic: în principiu se recomandă o activitate fizică moderată, practicată sistematic. Cultura fizică medicală se introduce şi se diversifică treptat, insistându-se asupra exerciţiilor de gimnastică abdominală, respiratorie şi articulară. Din activităţile sportive se recomandă mai ales alergarea, mersul cu bicicleta, înotul, turismul. Cel mai la îndemână este mersul pe jos: 5—6 km pe zi, parcurşi într-un ritm ceva mai rapid. Să nu uităm că şi urcarea de 3—4 ori pe zi a 7—8 etaje (fără lift!) poate fi utilă.

Este de la sine înţeles că tipul şi gradul de efort fizic trebuie să ţină seamă de complicaţiile obezităţii. De asemenea se va avea grijă ca efectul stimulator al efortului să nu se soldeze cu... o creştere a caloriilor „ingerate".

Ce se poate sublinia referitor la problema obezităţii în raport cu mediul familial? Pe de o parte, mediul familial contribuie deseori la instalarea bolii. Este vorba în primul rând de obişnuinţele existente în unele familii cu privire la cantitatea şi calitatea hranei zilnice: „mese copioase repetate, cu exces de făinoase şi dulciuri, „stropite" din abundenţă cu alcool.

Se adaugă la acestea teama de efort fizic, sedentarismul excesiv şi alte deprinderi nesănătoase. Credem că nu exagerăm afirmând că, pe lângă formele de obezitate familială (transmise genetic), există şi un alt tip de obezitate „familială": cea realizată prin „năravuri" comune, de genul celor menţionate.

Invers, într-o familie cu tendinţe din ce în ce mai marcate spre alimentaţie raţională şi viaţă activă, un obez găseşte sprijin pentru realizarea programului dietetic şi terapeutic. Voinţa şi auto disciplina obezului pot fi puternic stimulate de membrii familiei acestuia, de prieteni şi colegi.

Sutsa Imaginii - /freedigitalphotos.net

---

Tag-uri:

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---