- emigranţii români, captează interesul diplomaţiei europene şi a opiniei publice internaţionale in lupta pentru unire.

- la Congresul de pace de la Paris, reprezentantul Franţei abordează problema unirii celor doua principate.

- în 1854 îşi recapătă tronurile: Barbu Ştirbei în Ţara Romanească (atitudine defavorabilă unirii) şi Grigore Ghica în Moldova (înlesneşte editarea unei publicaţii "România literară" şi "Steaua Dunării" cu rol important în realizarea unirii).

- Au fost adresate memorii sau proteste, împăratului Napoleon al III-lea, contelui Walewski (ministru de externe al Franţei) premierului englez Palmerston sau Porţii Otomane. Au pledat pentru cauza unirii Jules Michelet,


- Edgar Quinet, J.A. Vaillant şi mulţi alţii: în cadrul Congresului de la Paris, Franţa a cerat unirea sub un principe străin; Rusia a susţinut-o cu dorinţa dezbinării concertului european, Prusia şi Sardinia din raţiuni care priveau propriile lor obiective politice; Anglia nu s-a pronunţat.

ÃŽmpotriva unirii erau Turcia ÅŸi Austria.

Prin Tratatul de pace încheiat la Paris la 30 martie 1856:
- Principatele române rămâneau sub suveranitatea Porţii dar sub garanţia colectivă a puterilor semnatare;
- libertatea navigaţiei pe Dunăre şi crearea unei comisii permanente a statelor riverane
- se înapoiau Moldovei: Cahul, Bolgrad, Ismail;
- Turcia trebuia să se îngrijească de convocarea în Principate a unor adunări ad-hoc care să exprime voinţa românilor în problema unirii.
sursa imaginii http://www.solarnavigator.net

---

Tag-uri: revolutie, drepturi, tara, regi, domnie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 07 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---