Om politic, istoric si literat, si-a legat numele de mari momente ale istoriei Romaniei: revolutia de la 1848, unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, marile reforme legislative din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, proclamarea independentei de stat a Romaniei.

S-a nascut la Iasi Intr-o veche si bogata familie boiereasca din Moldova: tatal - Ilie Kogalniceanu, iar mama - Catinca Stavila. Primele studii le-a Intreprins sub supravegherea calugarului ardelean Gher-man Vida. Din perioada copilariei a legat o prietenie stransa cu Vasile Alecsandri. A studiat apoi la scoli particulare din Iasi. In 1838 a plecat la studii In Franta, la colegiul din Luneville, apoi la Berlin la Facultatea de Drept. La Intoarcerea In tara a fost primit printre aghio-tantii domnitorului Mihail Sturdza; avansand rapid la gradul de capitan.

Din perioada studiilor In strainatate a vadit un deosebit interes pentru lectura si pentru studiul istoriei. Primul sau studiu istoric, publicat la Berlin, se intitula Schita despre istoria, obiceiurile si limba tiganilor, urmata de o culegere de sapte sute cuvinte tiganesti.

La Iasi, a obtinut Incuviintarea lui Mihail Sturdza pentru a deschide o tipografie la care a editat “Dacia literara”, “Foaia Sateasca”, “Foaie stiintifica si literara”, “Arhiva romaneasca”.

In 1843 a inaugurat primul curs de istorie nationala, In cadrul Academiei Mihailene de la Iasi, interzis apoi de autoritati.

Ideile progresiste, de inspiratie revolutionara, vehiculate In “Dacia literara” au determinat suspendarea publicatiei, iar In 1844 a fost pus sub supraveghere la manastirea Rasca. “Dacia literara” a fost unul dintre cele mai importante periodice romanesti din secolul al XIX-lea. Articolul-program al revistei, scris de K., este considerat programul fundamental al dezvoltarii literaturii romane.

In cursul anului 1846, a plecat la Paris, devenind membru al “Societatii studentilor romani de la Paris”, alaturi de Ion Ghica, C. A. Rosetti, Nicolae Balcescu. A revenit In Moldova In primavara anului 1848, unde, la 27 martie, avusese loc primul eveniment legat de revolutia de la 1848 din Tarile Romane: adunarea de la Iasi si elaborarea documentului-pro-gram Petitia Proclamatiei de la Iasi. Politica dusa de Mihail Sturdza fata de tinerii revolutionari moldoveni a determinat exilarea acestora, In cele din urma ei vor ajunge la Cernauti, In Bucovina.

Aici li se va alatura si K. autorul, In august 1848, unui nou document programatic revolutionar: Dorintele partidei nationale In Moldova. Vazut ea un proiect pentru viitoarea Constitutie a Moldovei, documentul propunea unirea Principatelor In cadrul unei monarhii constitutionale. Dupa Infrangerea revolutiei de la 1848, ca si ceilalti colegi ai sai din generatia pasoptista, K. a activat In cadrul miscarii unioniste, care milita pentru unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. In Moldova, a Infiintat Impreuna cu Vasile Alecsandri si Costache Negri societatea “Unirea” si a fondat ziarul “Steaua Dunarii”. Intre timp a devenit membru In Consiliul de Administratie al Bancii Moldovei si si-a continuat activitatea publicistica.

In 1857 a participat la Infiintarea Comitetului Central al Unirii de la Iasi, apoi a fost ales deputat In Adunarea ad-hoc a Moldovei, iar In 1858 deputat In Adunarea electiva care l-a desemnat pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei la 5 iaiiuarie 1859. Cu acest prilej, K. a rostit un memorabil discurs: “Alegandu-te pe tine domn In tara noastra, am vrut sa aratam lumei aceia ce toata tara doreste: la legi noua om nou [...]. Fii dar omul epocei; fa ca legea sa Inlocuiasca arbitrariul! Fa ca legea sa fie tare, iar tu, Maria-Ta, ca Domn, fii bun, fii bland, fii bun mai ales pentru acei pentru cari mai toti Domnii trecuti au fost nepasatori sau rai.”
O data cu alegerea acestuia, la 24 ianuarie 1859 ca domnitor si In Tara Romaneasca, unirea Principatelor era Infaptuita. In anii urmatori, K. s-a remarcat ca unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai domnitorului. Dupa 1859, K. a fost membru al Adunarii obstesti a Moldovei si al Comisiei Centrale de la Focsani.

Convingerile sale politice reies din multele discursuri rostite In aceasta perioada, Intre care cel prilejuit de discutarea proiectului de Constitutie a Principatelor Unite de catre Comisia Centrala de la Focsani In 1859: “Sa plecam ochii nostri catre acele gloate multe si marunte care pana acum de la putere nu au cunoscut decat dari si asuprire. Pe langa Indatoriri sa le dam acum si drepturi. Intru cata vreme nu vom emancipa poporul, nu ne vom emancipa tara...”.

La 30 aprilie 1860 a primit pentru prima data postul de prim-mi-nistru (In Moldova), pe care l-a ocupat timp de opt luni, perioada In care a actionat pentru desfiintarea vechilor privilegii boieresti si pentru desavarsirea unirii Principatelor, In aceeasi perioada s-a Infiintat la Iasi prima Universitate.

Incepand din 11 octombrie 1863, a primit din nou postul de prim-ministru, de aceasta data autoritatea sa extinzandu-se asupra ambelor Principate, In urma recunoasterii de catre marile puteri a unirii depline a Moldovei cu Tara Romaneasca. A detinut acest post pana la 25 ianuarie 1865.

Perioada guvernarii sale a fost cea mai Insemnata din punct de vedere al reformelor adoptate In Romania, reforme care au pus, In fapt, bazele statului roman modern. De numele sau au fost legate, de altfel, legea secularizarii averilor manastiresti (1863), legea agrara (1864), legea Invatamantului (1864), introducerea codului civil si a codului penal (de inspiratie franceza), constituirea Curtii de Conturi, Infiintarea Universitatii din Bucuresti, adoptarea Statutului Dezvoltator al Conventiei de la Paris (document cu rol de lege fundamentala a Principatelor Unite In perioada 1864-l866).

In conditiile constituirii, In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a gruparilor politice de diverse orientari, multe dintre acestea opuse domniei autoritare a lui Cuza, K. a apartinut gruparii liberalilor moderati care au reprezentat principalii sustinatori ai domnitorului.

Dupa abdicarea lui Cuza (11 februarie 1866), cariera politica a lui K. a intrat, pentru o lunga perioada de timp, Intr-un con de umbra, datorita fidelitatii sale fata de fostul domnitor. A ramas totusi In viata politica, fiind ales deputat In Adunarea obsteasca, Incepand din 1866.

In 1867 a facut parte dintre cei care au semnat “Pactul de la Concordia” - primul pas catre constituirea Partidului National Liberal. A revenit In guvern In 1876 In calitate de ministru de externe, prim-ministru fiind liderul Partidului National Liberal, Ion C. Bra-tianu. A contribuit direct la semnarea Conventiei romano-ruse pentru trecerea trupelor Rusiei pe teritoriul Romaniei din aprilie 1877. Aceasta implica de fapt Romania In razboiul ruso-turc din 1877-l878, devenit pentru statul roman Razboiul pentru Independenta.

La 9 mai 1877, In Parlament, K. dadea citire Proclamatiei de independenta a Romaniei. A condus Ministerul de Externe In timpul Razboiului pentru Independenta si al negocierilor de pace de la San Stefano si Berlin, In urma carora independenta Romaniei si apartenenta Dobrogei si Deltei Dunarii la statul roman au fost recunoscute de marile puteri. Ulterior a devenit primul ambasador al Romaniei independente la Paris. A murit In 1891, la Paris.

---

Tag-uri: istoric

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 02 December '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---