Personalitate a Revolutiei romane de la 1848 din Transilvania, s-a nascut In Muntii Apuseni (Tara motilor) In aprilie 1824 (data exacta si chiar anul nasterii nu sunt Inca precis stabilite), Intr-o familie taraneasca din Vidra de Sus, judetul Alba.

A Inceput scoala primara In satul natal, apoi la Neagra, pe Berbec, dupa care si-a continuat studiile la Campeni. Gimnaziul la urmat la Zlatna, centrul minier al Muntilor Apuseni, iar la Cluj a fost elev al Liceului Academic. Din primii ani de scoala, Iancu a cunoscut realitatile sociale si economice ale tinutului motilor dar si istoria lor, puternic impregnata de amintirea rascoalei din 1784 conduse de Horea, Closca si Crisan.

Intreaga sa activitate de mai tarziu va fi dedicata luptei pentru Implinirea aspiratiilor nationale ale romanilo r din Apuseni si din Transilvania. Intre anii 1844 si 1846 fiind student la Facultatea de drept din Cluj a participat, alaturi de Ion Ratiu sau de Ion Axente Sever, la Infiintarea Societatii studentilor romani din Cluj care edita periodicul Aurora pentru minte si inima, specializat In publicarea lucrarilor referitoare la limba si literatura romana, precum si a culegerilor de folclor.

In 1847-l848, s-a numarat printre cancelistii de la Targu-Mures. Acestia erau practicantii de la Tabla regeasca sau Curtea de Apel a Transilvaniei. Erau colegi cu el Alexandru Papiu-Ilarian, Petru Dobra, Ioan Buteanu, care se vor distinge In fruntea miscarii nationale romanesti din 1848.

S-a afirmat In timpul discutarii In Dieta Transilvaniei a Legii urba-riale din 1847, care a starnit numeroase controverse In epoca datorita prevederilor spoliatoare pentru tarani pe care le continea. Atitudinea lui Iancu In timpul dezbaterilor este relatata de Ioan Sterca Sulutiu, cancelist si el: “Iancu, care asculta cum se Impartesc domnii pe pielea bietului taran, gemea ca un taur ferecat si tremura ca varga (...). Pe drum catre casa mi-a zis: «Nu cu argumente filosofice si umanitare vei putea convinge pe acei tirani, ci cu lancea, ca Horea.»“

Revolutia europeana din 1848 s-a extins In martie 1848 In Ungaria, apoi In Transilvania. La vechile nedreptati sociale si nationale suportate de romani din partea Imperiului Habsburgic se va adauga atitudinea conducatorilor revolutiei maghiare fata de Transilvania, pe care o vedea anexata noii Ungarii independente. Toate acestea au contribuit la izbucnirea revolutiei romane In Transilvania.
Alaturi de colegii sai, I. a participat la Intocmirea unei petitii adresate Imparatului de la Viena (25 martie 1848). Cu aceasta ocazie era ceruta includerea In document a prevederii Improprietaririi taranilor fara despagubire.

A fost de fata la prima adunare de la Blaj (aprilie 1848) alaturi de alti lideri ai revolutiei romane din Transilvania (Al. Papiu Ilarian, Ion Buteanu, Simion Barnutiu s.a.). Aici s-a luat decizia Intrunirii unei mari adunari populare la Blaj, pentru luna mai 1848, cu scopul prezentarii revendicarilor romanesti si solidarizarii tuturor romanilor In vederea actiunilor revolutionare. In perioada urmatoare a mers In mijlocul motilor din Muntii Apuseni pe care i-a atras de partea revolutiei. Zece mii de tarani din Muntii Apuseni, organizati de I. si Ioan Buteanu, au participat la Marea Adunare Nationala de pe Campia Libertatii de la Blaj (3-5 mai 1848).

Cu aceasta ocazie a devenit membru al Comitetului national roman ce va avea sediul la Sibiu si care va coordona miscarea revolutionara din Transilvania. Votarea de catre Dieta din Cluj a uniunii Transilvaniei cu Ungaria (respinsa de romanii care au participat la Marea Adunare de la Blaj) a agravat situatia din provincie, determinand escaladarea conflictului dintre romani si maghiari.

In vara anului 1848, ciocnirile dintre taranii romani si proprietarii de pamanturi au'devenit tot mai violente. In Muntii Apuseni, sub conducerea lui, motii s-au Inarmat si s-au constituit In cete organizate dupa model militar.

In septembrie 1848, alaturi de cetele sale Inarmate, I. a participat la cea de-a treia adunare de la Blaj, unde s-a stabilit organizarea rezistentei militare In fata maghiarilor. Cifra estimata a participantilor s-a ridicat la aproximativ 60 000 de persoane. S-a cerut Incetarea represaliilor Indreptate Impotriva populatiei romanesti, a recrutarilor fortate pentru armata maghiara, alcatuirea unei Diete reprezentative, anularea anexarii Transilvaniei la Ungaria.

S-a ajuns la formarea unei armate romanesti compuse din 15 legiuni, comandate de prefecti. In fruntea legiunii I, Auraria Gemina se afla I. Cele mai importante operatiuni militare s-au desfasurat In Muntii Apuseni, In zona aflata sub controlul lui I., “Craiul Muntilor”. Din decembrie 1848, spre aceasta zona s-a Indreptat armata maghiara condusa de generalul polonez Josef Bem. Obiectivul acesteia era “pacificarea” Transilvaniei (de fapt, preluarea acesteia sub controlul maghiar). Luptele s-au prelungit pana In iulie 1849, cu pierderi grele de ambele parti si fara a se ajunge la un rezultat decisiv. Pe de alta parte, noul Imparat Francisc Iosif de Habsburg a chemat In ajutor armatele ruse, pentru a readuce Ungaria In cadrul Imperiului Habsburgic. Era necesara, In aceste conditii, Incetarea luptelor dintre armata maghiara si romanii din Muntii Apuseni.

In urma medierii realizate de Nicolae Balcescu, In iulie 1849 s-a Incheiat Proiectul de pacificatie de la Seghe-din, semnat de Lajos Kossuth si I. Acesta marca Incetarea ostilitatilor dintre romani si maghiari. Era Insa prea tarziu. Dupa cateva zile, armata maghiara condusa de Josef Bem a capitulat la Siria, langa Arad, In fata trupelor austro-ruse. Autoritatile austriece au dispus dezarmarea trupelor lui Iancu. Transilvania a redevenit provincie a Imperiului Habsburgic.

Dupa revolutie, a reprezentat In continuare interesele motilor In fata autoritatilor imperiale. Arestat la 15 decembrie 1849 a fost imediat eliberat sub presiunea motilor rasculati. In 1850 s-a deplasat la Viena pentru a Inainta Imparatului Francisc Iosif un memoriu referitor la situatia motilor transilvaneni. Demersul a ramas totusi fara rezultate concrete.

In 1851, I., Ioan Axente Sever si Al. Papiu Ilarian au refuzat sa primeasca decoratiile acordate de Curtea de la Viena celor care au luptat In 1848-l849 Impotriva revolutiei maghiare. Dezamagiti de politica habsburgica fata de Transilvania, conducatorii romanilor au respins price compromis fata de Imparat.

Considerat “periculos” pentru ordinea pe care autoritatile austriece doreau sa o instaureze In Apuseni, I. a fost din nou arestat In 1852 si Inchis la Alba-Iulia, apoi la Sibiu. Eliberat In octombrie 1852, a fost fortat sa locuiasca sub supraveghere la Sibiu. Ulterior s-a Intors In zona sa natala, cu sanatatea zdruncinata datorita unei lungi si puternice depresii determinate de perioada Intemnitarii. Pana In clipa mortii a trait In Muntii Apuseni, refuzand sa se mai implice In viata politica. S-a stins din viata la 16 septembrie 1872,' fiind Inmormantat sub “gorunul lui Horea” din cimitirul de la Tebea (jud. Alba).

---

Tag-uri: revolutie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 02 December '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---