Statistics:
Visits: 1,428 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Prima Cruciada si Alexios I Comnenul
Q: | Intreaba despre Prima Cruciada si Alexios I Comnenul |
Alcătuită din contingente feudale ce se deplasau izolat, ticsite de necombatanţi, cruciada nu răspundea dorinţelor papei care ar fi voit-o unită sub conducerea legatului şi a unei căpetenii laice. Ea răspundea şi mai puţin dorinţelor împăratului bizantin care îi înfrân sese pe pecenegi, se descotorosise de emirul Smirnei, Tzachas, şi uitreţinea raporturi paşnice cu sultanul selgiucid al Rumului, stabilit la Niceea, Kilidj Arslan. Sosirea cruciadei punea Imperiului grave probleme legate de aprovizionare şi pază. Ana Cornnena - scriind la vreo douăzeci de ani după aceste venise ca un cotropitor? Cu toate acestea, Alexios I pusese să fie pregătite provizii şi îi asigurase pe cruciaţi că le va înlesni
Primele incidente s-au datorat cruciadei „populare", adesea incapabilă să-şi cumpere proviziile şi înclinată spre jaf chiar în împrejurimile Constantinopolului. Potrivit Anei Comnena, bandele lui Gautier-Cel-Fără-de-Avere şi Petru Eremitul au cerut, în august 1096, să fie transportate pe coasta asiatică. Au început prin a prăda satele creştine, au lansat raiduri pe teritoriul turcesc şi au fost în mare parte nimicite (octombrie 1096), în vreme ce supravieţuitorii erau readuşi la Constantinopol pe vasele bizantine. în acelaşi moment, primele trupe soseau în capitală fără prea multe oprelişti, căci erau puţin numeroase. Incidentele aveau să apară o dată cu venirea contingentelor mai importante, între Raymond de Toulouse şi mercenarii pecenegi care-1 escortau, între Bohemund şi locuitorii Castoriei care refuzau să-1 aprovizioneze, şi aveau să se amplifice pe măsură ce ajungeau la ultimele contingente aflate pe drum% veştile confuze privind negocierile iniţiate de cei care sosiseră înaintea lor la Constantinopol şi condiţiile în care acestea se desfăşurau.
Hugues de Vermandois a fost cel dintâi care i-a prestat fără prea multe greutăţi lui Alexios I jurământul pe care acesta voia să-l obţină de la toate căpeteniile cruciadei: restituirea către Imperiu a tuturor pământurilor care-i aparţinuseră înainte de invazia turcă, menţinerea în feudă imperială a celorlalte pământuri care urmau să fie cucerite în Orient şi promisiunea că vor rămâne fideli împăratului. Astfel, acesta folosea uzanţele occidentale pentru a-şi asigura colaborarea cruciaţilor: dar Godefroi de Bouillon, vasal al împăratului german, refuza să presteze jurământul unui alt suzeran. A fost nevoie să i se întrerupă aprovizionarea ca să cedeze. Raymond de Saint-Gilles, pretextând că nu putea sluji alt suzeran decât pe Hristos, s-a mulţumit să jure că va respecta viaţa şi onoarea împăratului. Bohemund şi-a luat bucuros angajamentul solicitat, dar a cerut în schimb să fie numit mare slujbaş al Orientului, post care i-ar fi asigurat comandamentul forţelor imperiale din Asia Mică şi, deci, cel al expediţiei cruciate. Această solicitare dezvăluie intenţiile căpeteniei normande, şi anume de a fi un mare mercenar în slujba împăratului, pentru ca mai apoi, la nevoie, să folosească în interesul propriu puterea şi avuţiile astfel obţinute.
În faptele, dacă nu în cugetul lor, celelalte căpetenii ale cruciadei, reunită în totalitatea ei în Asia I Mică, în mai 1097, se comportă ca nişte mercenari ai împăratului. Niceea este asediată, armata venită în apărarea ei, condusă de Kilidj Arslan, este înfrântă şi, la 19 iunie, garnizoana turcă predă oraşul bizantinilor.
trecerea cu condiţia ca aceştia să-şi respecte angajamentele de pace.
Primele incidente s-au datorat cruciadei „populare", adesea incapabilă să-şi cumpere proviziile şi înclinată spre jaf chiar în împrejurimile Constantinopolului. Potrivit Anei Comnena, bandele lui Gautier-Cel-Fără-de-Avere şi Petru Eremitul au cerut, în august 1096, să fie transportate pe coasta asiatică. Au început prin a prăda satele creştine, au lansat raiduri pe teritoriul turcesc şi au fost în mare parte nimicite (octombrie 1096), în vreme ce supravieţuitorii erau readuşi la Constantinopol pe vasele bizantine. în acelaşi moment, primele trupe soseau în capitală fără prea multe oprelişti, căci erau puţin numeroase. Incidentele aveau să apară o dată cu venirea contingentelor mai importante, între Raymond de Toulouse şi mercenarii pecenegi care-1 escortau, între Bohemund şi locuitorii Castoriei care refuzau să-1 aprovizioneze, şi aveau să se amplifice pe măsură ce ajungeau la ultimele contingente aflate pe drum% veştile confuze privind negocierile iniţiate de cei care sosiseră înaintea lor la Constantinopol şi condiţiile în care acestea se desfăşurau.
Hugues de Vermandois a fost cel dintâi care i-a prestat fără prea multe greutăţi lui Alexios I jurământul pe care acesta voia să-l obţină de la toate căpeteniile cruciadei: restituirea către Imperiu a tuturor pământurilor care-i aparţinuseră înainte de invazia turcă, menţinerea în feudă imperială a celorlalte pământuri care urmau să fie cucerite în Orient şi promisiunea că vor rămâne fideli împăratului. Astfel, acesta folosea uzanţele occidentale pentru a-şi asigura colaborarea cruciaţilor: dar Godefroi de Bouillon, vasal al împăratului german, refuza să presteze jurământul unui alt suzeran. A fost nevoie să i se întrerupă aprovizionarea ca să cedeze. Raymond de Saint-Gilles, pretextând că nu putea sluji alt suzeran decât pe Hristos, s-a mulţumit să jure că va respecta viaţa şi onoarea împăratului. Bohemund şi-a luat bucuros angajamentul solicitat, dar a cerut în schimb să fie numit mare slujbaş al Orientului, post care i-ar fi asigurat comandamentul forţelor imperiale din Asia Mică şi, deci, cel al expediţiei cruciate. Această solicitare dezvăluie intenţiile căpeteniei normande, şi anume de a fi un mare mercenar în slujba împăratului, pentru ca mai apoi, la nevoie, să folosească în interesul propriu puterea şi avuţiile astfel obţinute.
În faptele, dacă nu în cugetul lor, celelalte căpetenii ale cruciadei, reunită în totalitatea ei în Asia I Mică, în mai 1097, se comportă ca nişte mercenari ai împăratului. Niceea este asediată, armata venită în apărarea ei, condusă de Kilidj Arslan, este înfrântă şi, la 19 iunie, garnizoana turcă predă oraşul bizantinilor.
Tag-uri: cruciada, alexios i, constantinopol, niceea, kilidj arslan, smirna, tzachas, bohemund |
- Care au fost factorii si etapele romanizarii Daciei (8310 visits)
- Zeita Atena (7428 visits)
- Spartanii si modelul lor de educatie (5904 visits)
- Legenda regelui Arthur (5397 visits)
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor (5222 visits)
- Politica externa a lui Vlad Tepes (5134 visits)
- Personalitatile culturale ale perioadei interbelice (4812 visits)
- Cauzele revolutiei de la 1848-1849 (4710 visits)
- Tutankhamon, cel mai celebru faraon egiptean (4604 visits)
- Politica interna a lui Stefan cel Mare (4501 visits)
- Politica interna a lui Vlad Tepes (4460 visits)
- Ghilgames (4381 visits)
- Zeul Hermes (4375 visits)
- Familia in perioada medievala (4314 visits)
- Importanta Revolutiei Franceze (4054 visits)
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Anahita
- Castigarea independentei Tarii Romanesti de catre Mihai Viteazul
- Problema nationala in Transilvania si Banatul aflate sub stapanire straina
- Problema nationala in Bucovina, Dobrogea si Basarabia aflate sub stapanire straina
- Activitatea " monstruoasei coalitii " si declinul domniei lui Cuza
- Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza
- Raporturile dintre Atena, Persia si Sparta in perioada posterioara pacii lui Antalcidas
- Marea Piramida, apogeul arhitecturii ehiptene
- Emanciparea Moldovei lui Stefan cel Mare de sub suzeranitatea Poloniei
- O caracterizare generala a secolului al XVI-lea
- Care era situatia internationala inainte de izbucnirea rascoalei conduse de Gheorghe Doja
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus-partea 2
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus
- Sistemul tetarhic antic de conducere
- Constantinopol, capitala lui Constantin cel Mare
Categorie: Istorie si Civilizatie - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)
Data Adaugarii: 28 November '07
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :